Tot căutînd sensuri – încă mă întreb - m-am trezit jucîndu-mă cu brush tool. Chiar dacă e un experiment, recomand totuși scrisul de jos în sus și nu invers. Atenție la durerile de gît !
aalizeei, frumos cadou mi-ai facut. multumesc insa umbrela mea e pt zbor, pt inundatii, pt dans. e si o colivie deschisa, un cer, de sus in jos, o coborare, apoi o reluare a drumului. in plus, toate vizualele mele sunt fara imagine. poate ai vazut "crucile". uite un pont: more game, no more drama
Dorine, iti spun cinstit, "vizualele tale" cum le numesti mie mi se par o catastrofa absoluta, niste glaciatiuni ale mintii, iar ceeace ti-a facut aici aalizei nu este un cadou, ci mai degraba o mana intinsa care ar dori sa te scoata cu bunatate din aceasta euforie complet aiurea in care te afli(pentruca tie se pare ca iti plac aceste chestii pe care le produci, nu le faci dadaist :-), dar pe care tu probabil nu vei dori sa o apuci barbateste, asa-i? Andu
andu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
argumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
nu pot fi de acord cu interpretarea data jazz cafe ului, e reductionista. de ce nu un loc al relaxarii, al improvizatiei, al jocului, al seductiei, al atractiei, al elegantei? acum repetitiile.... sunt 3+2+2.. nu sunt intamplatoare. e o explozie de viata sa zicem, o traire live a sentimentului vietii si a acestei primaveri:D soarele e simbolul vietii, iar viata inseamna joc, sarbatoare, improvizatie, no? apoi firul de diamant, dubla repetitie, e sa zicem o inganare a unor suflete gemene;)), o chemare si ecoul ei... o recunoastere, o intarire a unei idei samd explicatii valabile si in cazul acelui "vinovino" ps: interpretari sunt multe, cred. de ex, cineva vedea nu o umbrela cat un baston cu diamant intr un spatiu curbat, ca reflex al tendintei de mai mult, mai frumos, mai bine etc daca argumentele mele nu va par ok, astept replica
Dorin, daca ne jucam cu simbolistica cifrelor, as zice ca tripla repetitie din cupola vizualei tale si- a atins scopul; insa as vedea bastonul acela alcatuit din imagini "in oglinda", pentru a evidentia mai bine valentele de antagonism si rasfrangere ale doiului. "am citit" experimentul de jos in sus, vazandu-l cam asa : dualitatea antagonica de la baza creatiei (doi), sprijinind desavarsirea creatiei (trei), linia fiind intrepatrunerea dintre cauza si efect. ( privind intr-un mod mai simplist, ne putem gandi si la feminin (doi) sprijinind masculinitatea (trei). ) insa cel mai mult m-a incantat "firul de diamant" de sub cupola rasaritului! foarte inspirat impletite notiunile fir-diamant-soare, prin simbolurile lor! penita. P.S.sunt de acord cu interpretarea pe care o dai tu jazz-caffe-ului, dar nu prea ii vad locul in context. poate doar ca "pauza de respiratie".
Francisc, A discuta despre calitatea darurilor –și aceasta în public- pe care musafirii ți le aduc în semn de prețuire, ține de o anumită atitudine; din delicatețe față de gazdă, nu vreau să o definesc. În continuare, fac un scurt istoric și din gentilețe ocolesc comparația între cina oferită de autor și cadoul primit de la comentator. Așadar, ne încearcă melancolia vremurilor cînd făceam eforturi pentru a genera imagini prin înșiruirea unor fonturi, dar aveam o nouă jucărie, goblenul electronic. În perioada unor interfețe facile și a shell-urilor bazate pe caractere, a fost inventat ceea ce este cunoscut sub denumirea de artă –cu rezerve- ASCII. Astăzi, o simplă trasare a unei căi și comanda Fit Text To Path aplicată unui text banal ne dă iluzia că putem sugera trăiri adînci. Și totuși, creionarea de grafică din litere, este încă un lucru distractiv și atît. Dacă experimentul nu este susținut de elemente care să aibă și însușiri cu adevărat artistice, el rămîne doar o nostalgie a împătimiților de tușe în zig-zag. Autorul are libertatea de a alege calea. Eu aștept să văd soarele răsărind în reluare.
Dorine, Zau ca NU. Interpretarile tele nu "rasar" din text. Alt argument n-am. Daca totusi te intereseaza "Mental Imagery", iti sugerez sa dai un search pe google si o sa ai surprize. Poate le exploatezi (surprizele). Si poate ca va iesi ceva. Adica "altceva" decat ceea ce incerci. Cu prietenie, Gorun
sancho panza, putini ar face gestul pe care l ai facut tu. multumesc aalizei, ai dreptate. acolo am gresit, vorbind despre dar. imi cer scuze insa, in rest, nu sunt convins ca ai dreptate. imi spui de o arta si de goblene electronice... si? o sa fac temenele de acu oricarui curent trecut prezent sau viitor? eu merg pe drumul meu, cum o fi el. si nu cred sa fie de lepadat. tot ce incerc e sa reprezint "poetic" corpurile geometrice. mi se pare un lucru bun. sixtus, m am uitat. nu e ce fac eu. cand voi termina cu ac experimente, voi termina. argumentele mele sunt ale mele. macar sunt. nu pot fi genial in fiecare zi...
Eu nu prea inteleg titlul... pentru ca vad o jumaate de cerc umbland nebuna prin pagina in incercarea de a se reintoarce la perfectiune... astfel i-as fi zis poeziei fiica risipitoare desi aduce si a umbrela... am priceput semnificatia cupolei, drumul lui Ra de la iesirea din mare pana la apus, coborarea ca pretext pentru o alta ciclica urcare (de aceea sensul de citire e de sus in jos desi mai greu de perceput fara gimnastica de rigoare)... cred ca acum vad si linia, insa aceasta nu este figurata... e tocmai orizontala care mediaza cele doua corpuri aparent izolate, orizontul inchipuit... ce ti-e si cu iluminarea asta :)
titlul vrea sa localizeze un spatiu indefinit, al legaturii. e si o invitatie la improvizatie, dupa cum e si cautarea. in rest, o interpretare numai buna de contemplat. multumesc
Comentarii
aalizeei -
Tot căutînd sensuri – încă mă întreb - m-am trezit jucîndu-mă cu brush tool. Chiar dacă e un experiment, recomand totuși scrisul de jos în sus și nu invers. Atenție la durerile de gît !
francisc -
aalizeei, frumos cadou mi-ai facut. multumesc insa umbrela mea e pt zbor, pt inundatii, pt dans. e si o colivie deschisa, un cer, de sus in jos, o coborare, apoi o reluare a drumului. in plus, toate vizualele mele sunt fara imagine. poate ai vazut "crucile". uite un pont: more game, no more drama
bobadil -
Dorine, iti spun cinstit, "vizualele tale" cum le numesti mie mi se par o catastrofa absoluta, niste glaciatiuni ale mintii, iar ceeace ti-a facut aici aalizei nu este un cadou, ci mai degraba o mana intinsa care ar dori sa te scoata cu bunatate din aceasta euforie complet aiurea in care te afli(pentruca tie se pare ca iti plac aceste chestii pe care le produci, nu le faci dadaist :-), dar pe care tu probabil nu vei dori sa o apuci barbateste, asa-i? Andu
francisc -
andu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
Virgil -
nici mie nu mi se pare "textul" acesta ceva artistic. iar subtitlul mi se pare absolut de pe alta planeta.
francisc -
mi as dori sa vad si niste argumente in acest sens. daca nu, nu ma supar. multumesc
Virgil -
argumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
francisc -
nu pot fi de acord cu interpretarea data jazz cafe ului, e reductionista. de ce nu un loc al relaxarii, al improvizatiei, al jocului, al seductiei, al atractiei, al elegantei? acum repetitiile.... sunt 3+2+2.. nu sunt intamplatoare. e o explozie de viata sa zicem, o traire live a sentimentului vietii si a acestei primaveri:D soarele e simbolul vietii, iar viata inseamna joc, sarbatoare, improvizatie, no? apoi firul de diamant, dubla repetitie, e sa zicem o inganare a unor suflete gemene;)), o chemare si ecoul ei... o recunoastere, o intarire a unei idei samd explicatii valabile si in cazul acelui "vinovino" ps: interpretari sunt multe, cred. de ex, cineva vedea nu o umbrela cat un baston cu diamant intr un spatiu curbat, ca reflex al tendintei de mai mult, mai frumos, mai bine etc daca argumentele mele nu va par ok, astept replica
Sancho Panza -
Dorin, daca ne jucam cu simbolistica cifrelor, as zice ca tripla repetitie din cupola vizualei tale si- a atins scopul; insa as vedea bastonul acela alcatuit din imagini "in oglinda", pentru a evidentia mai bine valentele de antagonism si rasfrangere ale doiului. "am citit" experimentul de jos in sus, vazandu-l cam asa : dualitatea antagonica de la baza creatiei (doi), sprijinind desavarsirea creatiei (trei), linia fiind intrepatrunerea dintre cauza si efect. ( privind intr-un mod mai simplist, ne putem gandi si la feminin (doi) sprijinind masculinitatea (trei). ) insa cel mai mult m-a incantat "firul de diamant" de sub cupola rasaritului! foarte inspirat impletite notiunile fir-diamant-soare, prin simbolurile lor! penita. P.S.sunt de acord cu interpretarea pe care o dai tu jazz-caffe-ului, dar nu prea ii vad locul in context. poate doar ca "pauza de respiratie".
aalizeei -
Francisc, A discuta despre calitatea darurilor –și aceasta în public- pe care musafirii ți le aduc în semn de prețuire, ține de o anumită atitudine; din delicatețe față de gazdă, nu vreau să o definesc. În continuare, fac un scurt istoric și din gentilețe ocolesc comparația între cina oferită de autor și cadoul primit de la comentator. Așadar, ne încearcă melancolia vremurilor cînd făceam eforturi pentru a genera imagini prin înșiruirea unor fonturi, dar aveam o nouă jucărie, goblenul electronic. În perioada unor interfețe facile și a shell-urilor bazate pe caractere, a fost inventat ceea ce este cunoscut sub denumirea de artă –cu rezerve- ASCII. Astăzi, o simplă trasare a unei căi și comanda Fit Text To Path aplicată unui text banal ne dă iluzia că putem sugera trăiri adînci. Și totuși, creionarea de grafică din litere, este încă un lucru distractiv și atît. Dacă experimentul nu este susținut de elemente care să aibă și însușiri cu adevărat artistice, el rămîne doar o nostalgie a împătimiților de tușe în zig-zag. Autorul are libertatea de a alege calea. Eu aștept să văd soarele răsărind în reluare.
Sixtus -
Dorine, Zau ca NU. Interpretarile tele nu "rasar" din text. Alt argument n-am. Daca totusi te intereseaza "Mental Imagery", iti sugerez sa dai un search pe google si o sa ai surprize. Poate le exploatezi (surprizele). Si poate ca va iesi ceva. Adica "altceva" decat ceea ce incerci. Cu prietenie, Gorun
francisc -
sancho panza, putini ar face gestul pe care l ai facut tu. multumesc aalizei, ai dreptate. acolo am gresit, vorbind despre dar. imi cer scuze insa, in rest, nu sunt convins ca ai dreptate. imi spui de o arta si de goblene electronice... si? o sa fac temenele de acu oricarui curent trecut prezent sau viitor? eu merg pe drumul meu, cum o fi el. si nu cred sa fie de lepadat. tot ce incerc e sa reprezint "poetic" corpurile geometrice. mi se pare un lucru bun. sixtus, m am uitat. nu e ce fac eu. cand voi termina cu ac experimente, voi termina. argumentele mele sunt ale mele. macar sunt. nu pot fi genial in fiecare zi...
vladimir -
Eu nu prea inteleg titlul... pentru ca vad o jumaate de cerc umbland nebuna prin pagina in incercarea de a se reintoarce la perfectiune... astfel i-as fi zis poeziei fiica risipitoare desi aduce si a umbrela... am priceput semnificatia cupolei, drumul lui Ra de la iesirea din mare pana la apus, coborarea ca pretext pentru o alta ciclica urcare (de aceea sensul de citire e de sus in jos desi mai greu de perceput fara gimnastica de rigoare)... cred ca acum vad si linia, insa aceasta nu este figurata... e tocmai orizontala care mediaza cele doua corpuri aparent izolate, orizontul inchipuit... ce ti-e si cu iluminarea asta :)
francisc -
titlul vrea sa localizeze un spatiu indefinit, al legaturii. e si o invitatie la improvizatie, dupa cum e si cautarea. in rest, o interpretare numai buna de contemplat. multumesc