în capul mesei e bărbatul e circul lumii
și apogeul comitragediei
războaie peste cruci
urmate de cruci
peste războaie
și cînd ne tragem sufletul nici nu-i sigur
că e pe lumea astalaltă
da
suntem relaxați
scrie și pe ușă la bancă: „trageți.
aici sunt sufletele d-voastră”...
e o confuzie mă gîndesc
la zilele revolute
cînd am rupt-o în fericire
pînă și the day dreaming nightmare
sau cine naiba a mai tras în noi
e liber
la asta subscriem deși pe alocuri
ne locuiește un mister foarte descriptiv
suntem și noi paseri rare invităm la dans
pînă și moartea
ne și repezim
grămadă ordonată
da’ distinsa doamnă ne scapă zice faceți loc
zice
ar trebui să vă fie rușine
unii chiar se sinucid e o rușine desigur
celor mai mulți li se rupe
rămureaua din codru sau
preferă să-și ia cîmpii
fratele meu
totul
e bine rău
totul e să ne tragem sufletul
și la urmă să aiurim
de bine
Comentarii
bobadil -
Frumos discurs, imi place curgerea poemului si schimbarea de planuri. Insa pe alocuri m-ai pierdut, poate ca nici eu nu sunt in perioada asta suficient de atent. Insa remarc o anume limpezime si o revolta de om matur in aceste versuri. Daca stau stramb si judec drept, cred ca episodul cu revolutia e derutant, poate ca fara el poemul ar fi mai castigat... nu stiu. Si ca sa ma intelegi mai bine o sa-ti zic bancul care mi se potriveste acum de minune, cica vine unul la psihiatru si zice "dom' doctor, nu stiu ce am, dar de cateva zile sunt confuz... sau poate nu?" Andu
skylander -
Poate că asta se și vrea textul de față o cheie a revoltei. N-am să insist; s-a suprasaturat istoria de discursuri revoluționare. Finitudinea idealului ei superior vorbește și la ora actuală cu sînge în loc de gură. Mai e, mai e pînă la "luminiță". Dar, fratele meu, totul e să aiurim de bine, repet. Fain bancul. Apropo de confuzie uite și replica: un tip extenuat, rătăcit în deșert se întîlnește cu un negru. "Eu sunt negrul cu aia albă. Dă-mi niște apă dacă nu ți-o pun". Tipul nu are încotro și rămîne fără apă după alte cîteva întîlniri. La ultima întîlnire apare tot un negru. "Știu domnule: tu ești negrul cu aia albă. Dacă nu îți dau apă mi-o pui. Da să ști că acuma chiar am rămas fără un strop. Sunt stors și disperat"- spune tipul. "Care negru domnule? zice omul. Io sunt Mitică de la Copșa Mică" Geo.