*
erau zile când întorceam oamenii pe stradă
pentru că aveau pălărie,
pentru că se îmbrăcau în alb
și mergeau călare pe vise. de fiecare dată speram că îl întâlnesc.
îmi creștea pulsul și, în fața omului mirat,
mă holbam,
ca și cum el era iluzia. eram convinsă că
îl văzusem pe ion trecând, dar hoțomanul se ascundea
sub alt chip, să nu-l mai recunoaștem.
ne păcălea și în moarte.
*
când a plecat mi-am imaginat că este ca într-un
fantasy movie, un vârtej de frunze până
se topea imaginea lui cu ochii micșorati, niciodată prevestind
ceva bun, sau
altă imagine - tremurând fără
palton, când ne ruga pe mine, pe dani adam
să-i luăm, amanet dintr-un bar, căldura.
*
dimineața la cafea
dupa ce colindaserăm de nebuni toata noaptea
să-i spargem ușa lui costel stancu, loveam cu picioarele,
rezistentă ușă avea.
plecaserăm cu o sticlă de vin de la ai mei și bani
ori de țigări, ori de taxi. am luat țigări. a găsit ion pe
unul și i-am vândut vinul. îl cunoștea, așa că am
tăinuit vinul împreună...se făcuse 4 dimineața și dispăruseră
parcă toate mașinile din oraș. noroc că a trecut o rată
de muncitori, ne-a luat până jos.
mergeam ca zăbăucii pe spațiul verde, prin frunze și chichere recita,
până când am început să șchiopătez, pierdusem un toc.
tanti nuți, ai un ciocan? cioc, boc, la 5 dimineața.
aici să dormiți, câinilor. ne întinse o pătură pe jos,
ion, fericit ca un copil, se înveli cu paltonul.
eu am plecat acasă.
mi-am amintit că am niște mesaje în telefon
*
stăteam uneori de vorbă:
îmi tot cerea pălăria, avea un fix,
de fiecare dată spunea asta.
mi-o împrumutase într-o joi și uitasem să i-o înapoiez,
îmi spunea că-i e frig. acum mă bucur că i-am dat-o.
[sper să n-o amaneteze vreunui sfânt,
măcar până venim și noi]
parcă-l văd la cafea cu arhanghelul gavril
povestindu-i despre elenele lui,
rămase fără războaie, despre creionul cu care
nu va mai scrie nimeni. și ăsta,
arhanghelul adică, îi zice:
măi, ioane,
creionul tău e trecut pe inventar.
uite aici ordin: de adus din lumea ailaltă
ion chichere + creion.
au încercat toți serafimii și heruvimii să scrie,
l-am dat și sfinților și nimic,
am trimis un spion la draci -
n-au reușit nici ăștia.
dă o vodkă și îți arăt șmecheria, zice chichere.
n-avem, răspunde gavril, vin - doar cu aprobare
de la sf. petru.
bun și ăla. și se pune ion, face o dedicație
și încă una, să nu uite pe cineva important de prin rai
și încă una...
până când gavril uită să mai plece după alte suflete
Comentarii
Snowdon King -
nu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
Virgil -
si eu sint de acord cu ionut caragea. textul incepe promitator. dar, i don't know, ceva se intimpla si o ia "spre sud". nu zic ca nu s-ar fi putut scrie ceva interesant cu materialul asta dar nu ce e aici. voi mai urmari autorul.
francisc -
eu nu pot fi de acord cu antecomentatorii mei. dimpotriva, cred ca poemul creste in intensitate cu cat se apropie de final. e ceva aici din marin sorescu, din nea marin, din moromete, din ceea ce inseamna a fi un fel de maestru pentru sine si pentru ceilalti. este istoria unui om care lasa in urma lui un nume, care lasa un semn in sufletele altora. de asta mi se pare din partea autorului, un act de recunoastere si recunostinta, care face o dedicatie. de aici, necesitatea de a scrie direct, fara artificii stilistice, din inima cum se spune. e semnul care arata catre semnul ce l a atins candva. cine respinge un astfel de text, nu cred ca o face in privinta textului, ci in privinta a ceea ce spune: ca se poate transmite bucuria de a trai, asa cum se traieste pe sine cineva. sau cum ai transmite sufletul. chicere e mesia lui ion, vasile si gheorghe. si a tuturor celorlalti heruvimi si serafimi. asta e smecheria, ca si noica, care singur vedea soareci. cine ar indrazni sa spuna ca nu? penita pentru omul si poetul chichere
alma -
Si eu sunt de acord cu toti antecomentatorii mei, cu mici diferente, primele patru versuri mi se par foarte frumoase, ca intr-un film de Oscar. Mai departe, intervin balcanismele, dar in lumea asta exista poemul pentru Chichere. Penita in locul creionului trecut pe inventar, la ingeri.
bobadil -
Dragutz. Ma intreb daca lui Chichere i-ar fi placut, dar asta nu vom sti niciodata, este problema fundamentala a chestiilor astea care se vor poeme-necrolog, am scris si eu cateva la viata mea dar dup-aia am visat urat se facea ca venea ala caruia ii dedicasem versurile si-mi tragea o flegma peste ochi or such... si uite asa m-am lasat. Daca mai e nevoie de inca o penita de apreciere la acest poem pentru Chichere cel dus dintre noi de vreo cativa ani buni (nu stiu exact de cati, de vreo patru cred) uite, mai dau si eu una mai batraneasca. Pentru poemul marchizei dau o strangere calduroasa de mana la usa olteneasca. Andu
Snowdon King -
toti scriu direct, din inima, insa foarte putini sunt poeti. de ce? cand veti evidentia texte nu pentru a contrazice antecomentatorii, cand veti despica firul in patru, cuprinsi de fiorul poeziei, atunci il veti ajuta cu adevarat pe autor, sa se desprinda de scrierea banala si sa faca pasul spre adevarata literatura. Utopic, nu? Cati doresc ca cineva sa ajunga mai sus decat ei nu o pot face? Daca antecomentatorii nu sunt de acord cu un comentariu, eludand si nu exemplificand, se poate insinua ca tot ce au spus antecomentatorii este gresit, si chiar si cele trei versuri pe care le-am evidentiat, sunt in realitate slabe. Lucru pe care Alma l-a inteles. Faptul ca spuneti ca nu sunteti de acord cu antecomentatorii, va tradeaza din start intentiile, de a va revansa pentru anumite chestii. Sa le spunem antipatii. Dar asta nu il ajuta deloc pe autor, din pacate.
bobadil -
Sincer cred ca polemica din subsolul unui text nu poate fi altfel decat benefica (atat timp cat respecta regulile bunul simt) , aceasta fiind "la obiect" prin definitie daca se refera la un comentariu anterior facut pe text, deci nu are cum sa fie fundamental "off-topic". Am spus-o in repetate randuri, Regulamentul Hermeneia e invechit, prafuit cel putin la acest capitol (dar si la altele), e un Regulament pe care Titarenco l-a facut acum o mie de ani si pe care nu mai are nici chef si nici timp probabil sa-l revizuiasca pentru ca e site-ul lui si asa vrea testosteronul lui, normal. Nu as vrea sa mi se ia in nume de rau aceasta afirmatie, dar lucrurile in lumea asta evolueza on a daily basis iar the makers of the rules ar fi bine sa asimileze aceste schimbari, ca nu devina obsolete inainte sa le sune ceasul din urma. Parerea mea. Andu
Marquise de Sade -
nu aveam de gand sa raspund, nu la ora asta. pentru ca e un subiect extrem extrem extrem de sensibil pentru mine, ceea ce observ ca inca se incapataneaza sa nu inteleaga Ionut. Ionut, Alma a mai intels "ceva", ca in lumea asta exista Poemul pentru Chichere. as adauga ca "balcanismul" din text e fix lumea in care a trait, asa, prozaica, cum e descrisa aici. in lumea asta, fara constructii mirobolante, Este Chichere+Creion. asa l-am cunoscut si nu numai eu l-am cunoscut asa! nu ajuta autorul, zici. pai de ce crezi tu ca autorul trebuie ajutat? ti se pare ca nu stiu sa scriu, asa, in general? poemul asta nu e o bijuterie, nu bijuterii literare ar astepta Ion de la noi, ci o marturie a trecerii si a plecarii lui, care se face uite si astazi putin cu gestul tau. Omul asta, crede-ma, m-a ajutat mai mult decat oricine. intreba Andu daca lui Ion i-ar placea. eu zic ca da, Ion avea umor si are si-acolo intre serafimi si heruvimi, cu siguranta ;). vad ca dorin a inteles/receptat/ vazut "umbra" maestrului care se-ntinde si dincolo de trecere. sunt constienta ca penitele primite aici sunt pentru Omul si Poetul Ion Chichere, nici nu trebuia sa fie altfel, chiar daca ar fi fost o capodopera. critici am acceptat de fiecare data si accept, pentru ca acest Om m-a invatat sa fac asta. DAR NU AICI!! acest text nu trebuie privit cu poalele in sus! ce e atat de greu de priceput? va multumesc tuturor.
bobadil -
Marchizo, pai "cu poalele in sus" mie mi s-ar vedea si alea si automatele:-) Oricum, raspunsul tau este pe masura unui gest frumos pe care l-ai facut tu aici, lasand orice fel de gluma deoparte. Te salut cu o plecaciune literara. Andu
Snowdon King -
Mai, mama ei sa fie de poezie. Am citit atat de multa poezie de la Visniec si Corbu incoace incat gusturile mele saracele nu mai sunt compatibile cu banalitatile de zi cu zi ale amatorilor de poezie de pe atelierele literare? Inseamna ca m-am ramolit, ca m-am suprasaturat de poezie buna si acuma imi da afara pe gat. Mai, mai, mai. Draga Claudia. Hai sa-ti explic ceva. Penele pe care le-ai primit au fost datorita primului meu comentariu. Ceilalti au vrut sa ma contrazica. In realitate textul tau e extrem de slab. Care este interesul meu de a te minti? Fa o poezie strong si iti dau si flori si te invit sa si emigrezi, zau asa. Ia uite aici: Stăteam uneori de vorbă: îmi tot cerea pălăria, avea un fix, de fiecare dată spunea asta. Mi-o împrumutase într-o joi și uitasem să i-o înapoiez, îmi spunea că-i e frig. Acum mă bucur că i-am dat-o. Parcă-l văd la cafea cu arhanghelul gavril povestindu-i despre elenele lui, rămase fără războaie, despre creionul cu care nu va mai scrie nimeni. Si ăsta, și ăsta, arhanghelul adică, îi zice: măi, ioane, creionul tău e trecut pe inventar. Uite aici ordin: de adus din lumea ailaltă...etc etc etc Pai draga mea, ASTA E PROZA.Am scris cu litere mari sa inteleaga tot omul. Poezia inseamna oleaca limbaj concentrat, oleaca subtilitate, oleaca figuri de stil, oleaca dedublare de sens, oleaca filosofic, oleaca afectivitate, oleaca palimpsest, oleaca intertextualitate, oleaca metafizic, oleaca transcendent, oleaca si oleaca. Tu nu faci decat sa povestesti ceva, ceva pe care pe tine te marcheaza, pentru ca stii ceea ce s-a intamplat, ai trait sentiemntul acela, dar esti incapabila sa-l transpui in poezie, pentru ca iti trebuie mult talent si har, pentru ca nu tinzi sa te ridici deasupra conditiei mizere a omului ordinar, pentru ca nu sublimezi viata, pentru ca nu sublimezi cotidianul, pentru ca il scrii ca pe un cartarescian diluat sau ca pe un douamiism expirat, pentru ca trebuie sa pui mana si sa citesti poezie adevarata, ca sa simti cum iti fierbe sangele prin vene, cum ti se sparg tamplele, cum iti sare inima din piept. Intelegi ca tu scrii o lalaiala, o proza fara niciun Dumnezeu care nu se poate numi poezie? Asa ca, nu ma lua pe mine cu balcanismul, ca poetii adevarati din Romania nu scriu lalaieli de dragul balcanismului. Poetii adevarati privesc dincolo de banalul si mizeria care ii inconjoara, astfel incat sa transmita un mesaj autentic, folositor, celor care citesc si celor care vor urma.
Marquise de Sade -
ooo, daaa, ionut, felicitari pentru cele 3 penite! le meriti pe deplin. in textele tale gasesc tot ce ai descris tu acolo despre Adevarata Poezie. te descria cineva cu un cuvant incepand cu o si care se termina cu n. mi se parea si mie ca te-apropii. acum sunt convinsa. pentru ca numai la astfel de oameni nesimtirea nu este un bonus al vanitatii, ci al o....eniei. care nu e omenie, desigur.
Snowdon King -
sunt nevoit sa te atentionez, conform regulamentului, fa referire la texte si la autor in cadrul textului, asa cum am facut-o si eu. eu nu te-am facut nesimtita si nu am facut referire la viata ta privata. comentariul este facut din prisma textutului si al felului in care este scris. EU am zis ca textul e o lalaiala, nu ca tu esti o lalaita. pricepusi? mi-am pierdut din timpul meu pretios ca sa iti arat lucrul asta. nu ma lua cu omenia, ca nu evidentiez texte din mila. ma poti ura, iti pot parea antipatic, dar asta o tii pentru tine . Incearca sa discerni cuvintele dincolo de antipatii si orgolii, sa intelegi ca este mai bine ca un poet sa-ti treaca textul printr-un filtru dur, inainte sa publici textul in noul volum aflat in pregatire si sa pice pe mana unui critic la fel de exigent ca si mine. si apropo, putin ma intereseaza de cum ma descria cineva. pentru mine Google spune totul, acolo m-am nascut. si eu stiu cu adevarat ce si cine sunt, imi cunosc valoarea ca om si poet. iar eu nu am strigat niciodata ca dumitale pe siteurile literare ca vreau p..rietenii stiu de ce stimata marchiza
Sancho Panza -
Claudia Radu si Ionut Caragea, n-ati vrea voi sa faceti un schimb de ID-uri de mess ori de numere de telefon si sa schimbati acolo, nestingheriti, astfel de amabilitati? Eventual, cu Andu Moldovan alaturi...daca tot ii place sa urmareasca cum decurge confruntarea. Sau - alta varianta - mai conforma cu locul unde ne aflam: deschiderea unei polemici cu tema "Ce este sau ce ar trebui sa fie poezia". Ori "Cat de important este Google in viata mea."! Felul in care a alunecat discutia asta m-a convins ca intr-adevar, punctul acela din regulament al carui rost Andu Moldovan nu il intelege este taaare binevenit.
Marquise de Sade -
roger adriana, good point! over
Snowdon King -
de acord si eu. am incheiar subiectul. Multumesc de interventie.
Sancho Panza -
multumesc pentru intelegere. si scuze pentru cacofonia strecurata in comentariul meu anterior; acum am observat-o.
Virgil -
mi se pare regretabil sa vad ca inca au mai ramas oameni care ofera aprecieri pentru titlu. deci care va sa zica cine va sti de acum incolo sa puna cel mai fistichiu titlu se va trezi cu o ploaie de penite. bravos natiune...