bobadil -
repetiție în piatră
să-ți mărturisesc ceva
în ultima vreme mă-mpiedic tot mai des numărând
pietrele templului
poate și lumina în care m-am obișnuit să trăiesc
mâinile mele
amândouă picioarele mele
tot două
mă încurcă
multe îmi apar în roșu mereu impare
sau pe un fond de gri altele-n albastru
imposibil de separat de cele violete
sprijinind un capăt de curcubeu tăiat dintr-o amintire
mult mai veche
(clișeu? flash!)
cineva deschide o sticlă de vin
cu capul desigur rezemat
pe piatra funerară
eu te întreb previzibil tot
despre pietre tot
previzibil tu nu-mi răspunzi nimic ci doar zâmbești
cu anatomia pietrelor tale fascinantă
și precară
Poezie:
Comentarii
francisc -
numesc acest text "femeie de piatra, cu papillon"
bobadil -
Dorine, mersi. Pot sa te numesc Dorin Botezatorul? Andu
Virgil -
eu am crezut prima data ca subtitlul este "prepelițe în piatră" deh, caracterele astea românești...
Sancho Panza -
Sunt intr-o sufocanta criza de timp, dar tot nu pot sa nu spun ca acesta este, in viziunea mea, un poem cu multiple chei de descifrare. ma intreb pe care o fi folosit-o autorul...probabil alta decat cea pe care am ales-o eu, dar asta nu schimba mare lucru. mi-a placut. desi ma intriga acea precaritate...:)
alma -
Ai tu ceva cu mainile tale, acum vad ca ai bagat si picioarele in poezie. A doua strofa e prea new age si taie legatura ideatica dintre celelalte. Nu stiu de ce textul mi-a adus in minte Codul lui Da Vinci. Si nu l-am vazut recent si nici de mai multe ori :).
bobadil -
Alma, adica vrei sa zici ca mi-am bagat si picioarele in poem? :-) Oricum, e ceva legat de anatomie pe aici si m-as fi asteptat sa apari (sic) si sa ma demontezi ca pe o jucarie veche si stricata. Multumesc ca m-ai facut totusi scapat de aceasta data doar cu un mic perdaf. Ai dreptate, strofa a doua suna a new age, ai punctat, insa ii doresc sa pice bine in contextul culorilor, atat... despre Cod, deocamdata o tacere cum altfel decat vinovata. Multumesc, Andu
bobadil -
Virgile, comm-ul tau mi-a facut ziua, ce am putut sa ma destind :-) "prepelite in piatra" - teribil ! atat de specific unui "poet gratarist" cum ma numea stimabilul domn Paul Bogdan pe Agonia acum ceva ani. Bine ca nu o fi vazut asta cu prepelitele, ca nici dracu' (Doamne iarta-ma) nu ma mai scotea din gura lui. Astept eventual sa-mi spui, daca tot ai lamurit chestiunea cu prepelitele, ceva si despre poem. Recunoscator, Andu