Forța poeziei stă în semnificațiile ei religioase, de multe ori subtile, mai greu definibile poate. E anevoie să scrii azi poezie religioasă, dar Katya reușește aici ca în manieră modernă să trimită spre conotații teleologice, spre tainele ultime ale ființei și spre întrebări ce nu-și pot afla lesne răspuns. E o taină de facere de lume aici, e taina împrumutată din tăcerea Betleemului, dar e și taina durerii din jurul crucii. Ecourile vin de demult, dintr-un timp indefinibil parcă, descris ca timpul în care ”bunica își ținea banii în batistă”. E de fapt o buclă de timp (imaginea se repetă la sfârșit), autoarea se proiectează personal în acel timp, empatic, prin aducerea imaginii bunicii, dar este de fapt un timp mult mai îndepărtat, al unui act tainic, dar din care și în care face parte și autoarea. Această ”încadrare” temporală se sustrage curgerii istorice, iese, de fapt, din timp și primește înțeles de veșnicie. Aducerea lui Iisus în caracteristicile timpului actual, lansează provocarea teleologică de care aminteam la început: de ce atunci și nu acum? Cum ar fi fost dacă venirea Lui, adică actul intrării lui Dumnezeu în istorie, ar fi avut loc în timpurile noastre? Dar provoacă mai ales răspunsul: nu știm. ”Ar fi fost...” Viitorul în trecut are valențe profetice aici. Foarte sugestiv, autoarea încearcă zugrăvirea imaginii unui Iisus modern, întrupat astăzi și nu atunci, un Iisus Care ar fi trebuit să-și facă (și-ar fi făcut) loc printre tentațiile lumii actuale și ar fi trăit în mijlocul lumii de azi. Ceasuri, vapoare, Harward, loțiuni cosmetice, buzunare, fermoare, capse, șepci, joben, mănuși sunt întrebări: ”cum ar fi fost dacă?”, sau mai degrabă: ”atenție, El este și acum!”. ”I-au vândut sângele boabă cu boabă/ în pereții caselor” poate să trimită chiar până la semnul lui Moise cu sânge, pe case, de la Marea Ieșire. Caravana mistică spre tărâmul numit ”You Deea” înnoadă timpul, iar imaginea finală ”casele sunt corăbii naufragiind într-un nisip înlemnit” este nu numai o formidabilă ”facere” poetică, ci devine o veritabilă stare sufletească descrisă cu inegalabilă măiestrie.

Ei, al naibii! Mi-au placut la nebunie ideile textului, dar zic, ia sa citesc si comentariile. Si ce vad, iar ofticoseniile lui Andu. Mie mi se pare un text nu bun, nici prost, ci un text cum nu s-a mai scris pe aici, un text original. Finalul e probabil realist, insa prea abrupt.