tăcerea ne poartă de grijă
sub limbă avem fiecare câte un bob
sidefiu acolo stă ascuns secretul
secretul mare
când trecem pe stradă pământul
se cutremură
ne-au zis că e bine s-o luăm prin iarbă
e mai puțin remarcabil
mi-e greu să stau la etaj
la fel și ție faci aceleași lucruri ca ieri
te văd de la distanță
scormonesc în memorie după nume de oameni
să bifez liste uriașe cu nume care plutesc în cer
cineva îmi face semnul de ‘vino cu mine’
în treacăt observ un geam care se face bucăți
sunt tristă și încă mai sunt trei ore până totul se termină