Peronul vălurit de ceaţă,
şuieratul unui tren
şi cuvintele mamei,
mi-au rămas tipărite-n materia cenuşie.
- Ai grijă de tine, Iuri!
Lumea e aspră, indiferentă,
nu te împiedica de gura ei.
Nimeni nu te va ţine de mână
când semafoarele
îşi vor amesteca culorile.
Vei fi singur cu lumea, Iuri,
ghemul tău mic de inimă
o va învinge.
…Gara, trenul au rămas neschimbate,
şi lumea, lumea, nu ştiu dacă am învins-o.
Doar din geamantanul de pe şifonier,
din când în când
aud tic-tacul unei inimi.