Am și eu perioadele mele de reflux, când mă retrag cu toate trupele în spatele zidurilor. ... mi-au plăcut "Melcii...", dar n-am mai insistat. Acea exprimare întreruptă, conferind un ritm specific. Ea trebuie citită neapărat cu acele spații acolo. Ca expresie nu e departe de stilul tău, amestecul de ludic și grav face o echilibristică riscantă acolo, după cum ai văzut. Aici în "urâții" parcă nu ai terminat, iar proiecțiile pe care le faci încă nu sunt clare pentru mine. Mesajul unui ciclu rareori poate fi descifrat dintr-o singură poezie (tu ai spune "dintr-un șut", probabil), de aceea încă aștept. "Urâții" e un fel de răspuns, dar stai liniștit, încă nu ești pe cruce. Cât despre subtitlu, sunt cu ochii pe el. Aștept cărămida a doua. Ura! Apoi, "Crucile" merită o atenție aparte de care încă nu mă simt în stare. Să văd cum decurge sfârșitul ăsta de toamnă... și o să văd ce boboci mă apuc să număr.