să nu vorbiți niciodată copiilor
despre dragoste
s-ar putea să înceapă să creadă în religia scoicilor
s-ar putea să îi vedeți copleșiți
de umerii largi ai fotoliului
ca de o bătrînețe a florilor
încercănați de tăceri nedrepte
să nu le vorbiți niciodată
despre pasărea cu ochi de argint
despre beția sorilor
să îi lăsați răstigniți printre cărți
să moară frumos
printre formele voluptoase ale viorii
printre castelele simetriilor perfecte
să se desfete în norii de ploaie ai primăverii
ca într-un puf de piersică
să zboare cu aripile lor de zahăr albăstrui
dincolo de nebunia noastră fierbinte
de amintirile noastre zdrelite pe margini
dincolo de închisoarea în care i-am născut
și în care ne ispitește geometria strîmbă a inimii
să nu le vorbiți despre sfîrșitul lor
despre începutul lumii
în care vor fi singuri în coama cometei
pe care nu o pot ajunge
ca în parfumul unei umbre
Comentarii
Aranca -
exista poate o religie a scoicilor ratacite dintr-un ocean in altul, dar pentru a avea o astfel de religie trebuie gasita o strana a marilor sacre, a apelor uitate in simetria rece a nostalgiei. "să nu vorbiți niciodată copiilor despre dragoste" aici nu sint de acord: trebuie sa le vorbim din cind in cind macar doar pentru ca dragostea nu o poti stapini in "parfumul unei umbre" si cu atit mai mult nu poate fi incartiruita dezastrelor. asa nestiutori, ar putea sa incerce la rindul lor sa repete aceleasi greseli, itinerarii ale parintilor si "să zboare cu aripile lor de zahăr albăstrui dincolo de nebunia noastră fierbinte" dar daca s-ar prabusi, daca aceste aripi sint totusi casabile sau, mai rau, se pot dizolva in marile unde se preda la fara frecventa religia scoicilor?
Virgil -
iata ca m-a binedispus comentariul tau. probabil ca sint unele lucruri pe care crezi ca am vrut sa le spun dar poate ca nu sint acolo. merci pentru trecere.
cami -
E un text foarte frumos, aș putea da și câteva imagini care îmi plac: "pasărea cu ochi de argint", "castelele simetriilor perfecte"," geometria sfântă a inimii", "coada cometei", "parfumul unei umbre", " amintirile noastre zdrelite pe margini"... Un titlu inedit și sugestiv, "religia scoicilor". Scoica își păzește perla din ea prin carapace, o mare minune a lumii acvatice precum ar fi copilul nenăscut. Însă copiii se nasc din dragoste și pentru dragoste. Poartă în A.D.N-ul lor acest sentiment. Cum ar putea să nu-l cunoască și dacă ar fi așa, nu ar fi atunci viața lipsită de orice sens? Textul dumneavoastră, ca mai multe altele, mi-a răscolit sufletul cu o mare de impresii. Acestea sunt doar câteva.
Virgil -
merci Cami, si tu si oricine altcineva mi se poate adresa cu tu fara nici un fel de problema
lucian -
un sfat plin de patos. un poem puternic in care se simte insistenta asupra fiecarui vers.