lena
lena stă pe scara blocului ca un ghemotoc de hârtie. oamenii trec pe lângă ea ca pe lângă un ghemotoc de hârtie. strânge între picioare o păpușă.
lena. lena. așa o cheamă pe verișoara mea. lena stă pe scări cu păpușa între picioare. îi smulge părul. fir cu fir. ai ruj? de ce-ți trebuie ție ruj?
vreau să mă fac mare.
lena are opt ani. își dorește să se fi născut fără cap.
îmi scot bricheta mă așez la masa de scris. lena are opt ani.
ai să mori și tu, nu?
poți să iei de la mama ta din poșetă un ruj? vreau să fiu mare
strânge între picioare păpușa. apoi îi smulge părul. fir cu fir.
lena stă pe scara blocului ca un ghemotoc de hârtie. nu vrea să intre în casă. bunicul o s-o izbească iar de calorifer. ea strânge păpușa între picioare. îi smulge părul fir cu fir. lena se roagă. înger îngerașul meu ce mi te-a dat dumnezeu eu sunt mică fă-mă mare să-l izbesc pe bunicul de calorifer.
noaptea când tac toate lucrurile aud cutia ei craniană zdrobindu-se ca o sticlă de plastic.
atunci știu că se roagă. înger îngerașul meu eu sunt mică fă-mă mare.
lena nu vrea să intre în casă. lena vrea ruj. lena vrea să fie în locul păpușii. să fie strânsă între picioare.
maricel
maricel are zece mii. maricel are semipareză. când bea își înclină capul spre partea dreaptă. ca și cum s-ar înclina în fața unei regine. regina lui e semipareza. maricel are zece mii. vorbește peltic. regina lui are zece mii și semipareză.
carmen
uneori carmen miroase a băutură. face curat are un job important. curăță tastaturile cu un pămătuf umed. acolo vor sta oameni importanți. uneori carmen miroase a băutură.
uneori carmen e căutată la telefon. atunci oamenii importanți o strigă. își aduc aminte de ea. carmen are un job important. nu știe să lucreze la calculator. când pleacă toți se așează în fața tastelor și face poze cu celularul. pentru fetița ei. fetița ei e olimpică națională. fetița ei e în belgia. uneori casa lor se dărâmă.
uneori carmen are un job important. uneori carmen miroase a băutură. uneori bărbatul o bate cu levierul. atunci vine la lucru cu ochii vineți. își face de treabă cu spray-ul de mobilă. când pleacă toți face poze în fața calculatorului. fetița ei e în belgia. uneori bărbatul o bate cu levierul. uneori casa lor se dărâmă.
bostan
se trezește dimineața la ora cinci să deschidă barul. nu poate să doarmă din cauza vocilor. vocile îi spun să deschidă barul. vocile îi spun să se trezească la cinci.
vulturul negru
vulturul negru e un pasaj. pe acolo trec oamenii importanți în fiecare zi. pe acolo trece ioana gândindu-se la matei. pe acolo trece emilian gândindu-se la emil. vulturul negru e un pasaj medieval. cupola lui de sticlă e spartă. cupola de sticlă a lui emilian e spartă. cupola de sticlă a ioanei e spartă. ioana vrea să fie în locul păpușii. emil vrea să fie în locul păpușii. toți vor să fie în locul păpușii. cine este ioana?
Comentarii
Virgil -
superb. Mi-a adus aminte de Oradea. Oradea are o tristete aparte. mai ales cind ploua. mai ales in februarie, cind e mult noroi si peretii aceia grosi ai caselor se string, se aduna in jurul propriei nefericiri reci, medieval-muncitoresti. nu putem fi decit atit de nefericiti decit cit am fost invatati sa fim. nimic mai mult.
emiemi -
Virgil, multumesc. Da, e vorba de Oradea, unde am locuit o vreme si stiu tristetea aceea noroioasa de mestesugar in atelierul caruia nu mai intra nimeni, odata cu topirea zapezii. O tristete care e compensata din cind in cind cu un apus de soare in Sirul Canonicilor, dar e mult prea putin si mult prea frumos ca sa compenseze muncitorescul zilei.
Ioana Dana Nicolae -
Da, e un text bun și-mi place fragmentarea asta a prozei în consonanță cu vremurile galopante pe care le trăim, scrii în porții mici în pastile, câte una conținând esența unei vieți, a unui personaj, a unei întâmplări. Felicitări! Și acum ce nu-mi place: observ că toate comentariile tale țin strict de pagina ta, îi ignori pe ceilalți, probabil ești dintre cei care nu se citesc decât pe sine, nu te speria, sunt mulți pe aici și-oriunde, starea asta e boala secolului, ...una din ele ! O zi bună! Să-ți meargă viersul!
emiemi -
Ioana Geacar. In primul rind, multumesc, intr-adevar fragmentarea tine locul uni dozaj pe care ma stradui sa-l practic in asa fel incit sa nu cad in grafomanie, cum se intimpla in multe texte de-ale mele. In al doilea rind, putin malioasa a doua parte a comentariului , dar pe jumatate justificata. Nu citesc numai si numai textele mele, din contra. Sunt la curent cu mai toate postarile de pe site-urile de literatura. Personal, ma consider un cititor, rolul de critic nu ma prinde. Rareori las semne de lectura din doua motive: in primul rind e dificil sa gasesc ceva ce imi place si sa si gasesc cuvintele potrivite pentru a spune lucrul asta. In al doilea rind(aici e jumatatea adevarata din comentariul tau-lipsa de implicare), am avut o tentativa de implicare ce a esuat in mod lamentabil. Pe de alta parte, e un repros legitim de care voi tine cont.
Ioana Dana Nicolae -
Emi, cred că ar trebui să ne intereseze ce nu place din ce scriem și de ce, în primul rând. Românește, verde. fără teamă când așteptăm un comentariu sau când îl producem, nu neapărat în lbj critic de specialitate. A scris Virgil un articol mai bine pe tema asta. N-am fost răutăcioasă, am observat ceva. Când o să fiu răutăcioasă, o să semnalez asta.