De multe ori trec pe lângă tabloul cu peisaj Bomarzo. Norii de ploaie îl acoperă veșnic chiar dacă soarele arde peste dealurile din jur. Abandonasem cândva o femeie la intrarea în peisaj. Ruptă, fără bani, trecuse prin ani de uzură sufletească. Intr-o valiză mică căra atât de puține lucruri că nu ințelegeam cum va trece iarna. Se numea Salai, poate Yanle, noaptea deveneam nebuni, ne disipam în melancolie ca în grâul toamnei, într-o țară despletită, intram în casa lui Didier mutul, dărăpănată și plină de furnici ce umblau pe noi nebunele, doar acolo ne puteam arunca pe covorul ros de molii de parcă nu mai exista mâine, de parcă nu văzusem femeie în cei 237 de ani de călătorii pe atlas. Priveam disperarea cu care mușcai din mine ca dintr-o nucă de cocos, pășeam prin gânduri transparente, eram canibali de suspine, sunau telefoanele, le închideam, veneau curieri cu gelozii absurde ascunse în palmă, îi dădeam afară doar ca să fiim singuri, să ascultăm cordul cum bate de tare cât să debordeze din corabia cu care navigam natângi de neiubire, de neatingere ca doua statui copleșite de verde în parcul Bomarzo..Yanle te strigam, ecou după ecou, țipăt după țipăt, și tu te ascundeai în elefanți, în vasele bizantine pline cu cenușa Orsinilor, ne țineam de mână ca să ne dăm brânci în băltoace de soare, în sclipirea fulgilor albi de plop ca mărgelele risipite pe masa de biliard, săpam tunele în labirinți fără ieșire, în noi săpam...
mă vezi? mă cauți? mă diseci? Doream să ajung mai repede acasă, să mă așez la ecranul fluorescent cu licăr de stradă mare, să caut zgribulit adresa ta codată, canalul ce duce vorbele împachetate în protocol binar, megabiții de prostii și fleacuri prin care comunicăm, framântând 16-paișpe cifre digitale, zero-unu obsesie, ca o ocară, și undeva te găsesc în final obosită, ai acum un modem jerpleit cu fire de cupru meschine ce trec prin pereți, fire prin care iubim, trăim sau murim, și nimeni nu se miră, am uitat de Bomarzo, de fanasticul din
real, habar nu mai am cum arăți ..cine sunt eu?..doar parcul vechi zace în lapsus plin de arome și fantome..