e o noapte de lână, miroase a cozonaci cu mac,
televizoarele se scutură de reclame,
sunt glume în casa cu speranțe în frac,
pruncii visează cuvintele de mâine,
oamenii cărunți adorm mai greu,
lângă cea care vei fi
sunt târziu, ca un brad împodobit pe 2 ianuarie,
de Orfeu,
ca o notă în catalogul unui profesor suedez
pe care nu îl voi cunoaște niciodată,
orfan de frumos ca de tată.

foamea ucide în lume teoreme și verbe,
străzi pustii în sferele transparente ale orașului,
mă acopăr cu o vocală,
privesc geamul ca pe un chip uman,
îmi vin gânduri sacre,
iluminate slab cu nuanțe de grefe,

dacă aș scrie o axiomă pentru viață
și dincolo…
pentru beteala unui an care îți aparține…

ianuarie ' 97