vântul îmi fura ţigările
mă căuta prin buzunare
găsea bileţele de dragoste
în fiecare noapte fuma o femeie
trăgea adânc în plămâni
cerul de culoarea tutunului
când expira aerul descria
mici rotocoale albastre

toţi bărbaţii erau înnebuniţi
ameţiţi în fiecare dimineaţă
furau ţigări de pe tejgheaua vântului
de fapt acesta era un recepţioner galant
îşi primea invitaţii la poarta oraşului
în ziua liberă îşi ducea inima
ca pe un portofel sub aripi
o agăţa cu butonii de la manşete sub lună
până ce mantia îi aluneca
sub nori
se făcea frig

prin taverne se auzeau bărbaţii
tuşind intoxicaţi de plăcere
în jurul meselor de stejar
îşi fumau zilele
scuipau pe jos tăcerile din ei
mirosea a coctail votcă
zitnaia cu sentimente

după o săptămână de nebunie
mi-a crescut în piept
o plantă carnivoră
a doua zi avea cerul gurii umflat
sfărma pietrele din sânge ca un concasor
când se oprea din mestecat
auzeam cum noaptea cânta la clavecin
lua inima ta din scrumieră
o scutura de scrum trăgea un fum
şi flirta