Prolog
până ieri am crezut că gerul
şi aşteptarea au un sens

I
dar in dimineaţa asta am constatat
ca blana mizericordiei nu mă mai încape
fiindcă
am trăit prea intens
fără să mă dau jos din pat

II
de la atâta fast-food
mi-a crescut o cocoaşa peste noapte
iar de la atâta singurătate
mi s-a înverzit şi
mi s-a umflat pielea
de pe spate

III
nu-i nimic
este doar un atac
de panică
oare când am sa mă transform complet
din bărbat
în gândac

IV
până atunci doar tu mai ai sens
astfel încât
pentru a vedea cerul
mă dau jos din pat

Epilog
rămâne rămâne rămâne
doar gerul