Inima ta are culoarea aprinsă,
a racilor fierţi în apă sărată.
O simt cum bate cu putere,
când mă apropii de tine
mă ascunzi sub o geană.

Se apleacă clipele şi se sfârşesc
ca o pradă uşoară,
mă săruţi.
Faci prea târziu pasul înapoi
şi drumul e anevoios
ocoleşte trecutul.

Timidă în gesturi,
o femeie închisă într-o carte
neterminată. La ultimul capitol
priveşti la ceasul de piatră
potriveşti sentimentele pe roată
şi scrii cuvinte rotunde
ca o pâine rumenă, fierbinte
pusă obroc gândurilor mele.

Aştepţi nerăbdătoare momentul
să o rup cu mâna,
să mă pătrundă aroma caldă
din miez
ca un copil flămând
şi pleci.