plouă ca o furie
o ploaie care nu mai face bine
smulge clorofila din frunze
răsfiră pîraiele pînă dincolo de maluri
şi ne eliberează de toată truda de-o viaţă

ducînd-o pe apa sîmbetei
ca şi cum iadul n-ar fi aici atît de real
plouă pînă în sufletele noastre scorojite
muşcînd din rotula înfiptă în mîlul
dat spre mîntuire
plouă ca o furie

suntem chiar atît de păcătoşi doamne