după prima cădere
păcatul nu are suflet
nici mâini să ajute
îl simt ori de câte ori închid din ochi inima

în partea a doua a vieţii
caut refugiu într-un arbore
las umbrei tot ce este al lumii
ca şi când ne cunoştem de-o viaţă

muşc frunza
n-am niciun cuvânt în încercarea de a convinge copacul
să tacă