astăzi călătoria mea a început
cu niște oameni morți care își închiriau casa
un mod de a uita de neplăcerile morții mi-au spus zîmbind
la umbra unui drum crescut sălbatic lîngă casă
pe drumul acela aveam să plec în vacanța mea fatală
dinspre mine spre toate celelalte plecări ale zilei
pe marginea lui oameni vii își înșirau fotografiile de familie la uscat
sfori întinse strident între ramurile unor drumuri domesticite
acolo se găseau cele mai frumoase nuanțe de negru
eu însă mă cățăram tot mai sus pe umerii drumului meu sălbatic
vedeam din cînd în cînd sfîrșituri ițindu-și capul
ca niște copii neașteptați mă prefăceam că nu îi văd
pînă cînd tîrziu m-am plictisit și am cumpărat un tablou
seara am turnat toată lumina din el în doi sîni albi
m-am așezat pe burtă și am privit cum se împrăștie inert
calea lactee