Suntem prelungirile
altor oameni,
ştechere în prize cu găurile pline
de dorinţe;
fiecare vrea câte ceva
de la fiecare,
reflexia absenţelor
şi-a prezenţelor;
căutăm să ne înţelegem
prin alţii
fără prea mari pierderi,
ţintim şaşe-şase cu doar un zar în palmă,
depozite de vise cu uşi de carne;
ne doare prin noi,
dar ne fericim prin voi –
simbioză înaltă şi hrănitoare ca un
sendviş de porc.

Toate acestea la umbra cea de toate zilele
a lui Dumnezeu
şi, bineînţeles,
în numele iubirii.