eu la un capăt
și tu la celălalt inventam
telefonul /cuvinte înșirate pe ață legată-ntre cutii de chibrit
se-ngrămădeau în urechi/după sensuri

podul pe care-am ajuns e înnodat strâns de celălalt mal de strada care se-nfundă-n
orășelul cenușiu
un pod de bârne pe care vântul îl bâțâie cu greu în aerul aglutinat
mai încolo un gong de carne putrezește într-un morman de gunoaie
noroiul roșcat al țărmurilor
se dizolvă-ncet în albastrul verzui
sub mine apa se despică în pietre

ba e un hamac în care mă urc c-o față copilăroasă străinul ce trece acum cu greu pe lângă mine-n spațiul strâmt
îmi întinde o acadea și un volum de versuri no name
un șir de indivizi se-ncurajează cu același gest
peste tot în lume oamenii poartă după ureche un creion ai observat
ca tipul de la pompe funebre care e preocupat de confort
și te-mbie sa-l ajuți : e destul de comod? e destul loc pentru un
mobil leptop lopată găuritor stație microfon costum de scafandru o barcă pneumatică un ac de siguranță și ață cu ac intrați puțin încercați o funtă
mare roșie sau albastră? unghiera poftim am uitat după trei zile cresc
unghiile ca naiba

pe cerul de clisă răzbește o pasăre
undeva-n oreave adânci ființe de-ntuneric îngroapă zborul

printre grădele apasă chipul meu de ieri
visul se zbate-ntre amonte și aval
un sturion în replay continuu
în dreptul soarelui apa luminată murdar
amestecă albastrul-verde cu malul roșietic
apoi culorile răsucite-n șoseaua de la capătul podului se prefiră în dreptunghiuri de case și arbori
toate în dâre din ce în ce mai diforme umede

pe apa sâmbetei arunc tot ce m-apasă
și-o agrafă verde asta pe care pun un mic sclipăt de lumină acum
să se ducă departe - departe să se-agațe să mă aștepte țămul acela va purta numele meu

de câte ori sunt în fața oamenilor
orizontala se preface pod apoi o lume și mai subțire
calculez fiecare pas trebuie să văd pe chipul din fața mea îți pasă ești îngrozit
înseamnă că știu unde va merge și celălalt pas
dar astăzi nu ești decât un chip ascuns bine în multe ambalaje
pus la păstrat

dedesubt umbra mea își leagănă cadavrul din apă

șiraguri de idei albastre ca niște viermi lucrează-n adânc
trag spre mâlul malurilor chestii mărunte-nfășurate-n țiplă
respirația mea amestecată cu aceea a vocilor stridente speriate de dedesubt
cu mirosul fetid al al gunoaielor
cu praful stelar mai târziu
mult mai târziu când imaginea asta
se va stinge
va aluneca-ntr-un tipar sub o poartă/ sub un chepeng/ sub o cutie de chibrituri
de unde va porni un fir de sare-napoi