azi voi renunța la poezie așa cum m-am lăsat de fumat
o voi răsuci pe ultima-ntre degete până când exorcizată hârtia
va începe să geamă

voi umbla pe alei căutând literele pierdute
voi face un maraton. sunt doar un forest gump al poeziei
un rucsac de piele vechi cu amintiri din adolescență
în camera de demult îmi place tocmai aerul desuet al mobilei
buzele mele răstignite
propria-mi sentință tranformată în tămâie
prin ardere

o să fie greu/ recunosc / un timp voi tăia tuia în formă de cărți /
voi mânca numai biscuiti numerotați
dincolo de tăcerea asta își roade unghiile o altă tăcere
dincoace de lume ești tu

undeva printre copaci o peliculă alb negru, un fagure, piticii
bucăți dintr-un felinar
menore

mă doare ceva la gerunziu
în unele seri / când începe sevrajul scrijelesc pe ușă semne / eu
fiind un fel mahonic de tu

ne desfrunzim
sufletul și-a uitat rădăcinile-n cer
iarba
zâmbetului tău are o grăsime
de pasăre