ideea
prinsă pe aţă
se roteşte uşor
la capete marginile infinitului
gârâie de nerăbdare
vei deveni jucăria universului mi se spune
merg drept
nu am ascultat niciodată vocea
dacă laşi lucrurile să se întâmple
te vei trezi într-o zi nasture
la două degete mici
depărtare de vârtej
apa devine ţurţure cald
mâinile apasă în neştire obrazul
ochiul se măreşte până când
semnul întrebării iese din orbită drept
ca un Lazăr înviat a doua oară
oglinzii i-au crescut balamale
şi clanţă
dar cu acesta ce va fi întreb
ce-ţi pasă ţie
tu vino după Mine