Mister K pălărioara își ridică
A câștigat la loz în plic o plimbărică
În Paradis, la fix! În insule! Mai fix, moncher?! În Caraibe!
Are-un noroc, de zici că pică
Din cer, ca apa din găleată
Când Frauen K aruncă peste roze, seara, din balcon,
de izul lor preabeată!

Adio, griji! Adio, șefă, tu, chiștoc!
De-acum, o lună, pe muchie bătută, ca o cioară
de băieței în chiloței de vară,
Se va lungi pe chei, pân la soroc
Perdut în amintiri. C-o geană prinsă sub buric, al unei păpușici
Din lună lin scoborâtoare, or din soare.
Vor fi, como se chiama? Si, si, amici!

Cu nuci de cocos la subraț, cu umbreluța între buze
În deștu mare c-un aplici, să decedeze gâzele mofluze
Îi va călca pe urme, ferice și suav,
când Majestatea Sa, cu-alintul sexi “Ciufuleandra”
Își va băga (pardon, va introduce) un deget în Deleuze
Și celălalt în castronelul roz
(- Încă un rând, ti prego, Duce!)

Atunci, cu fața către Ea, își va retrage bustul
(făcut în pătrățele, o lună, în liceu)
Își va sălta, la figurat, pălărioara
Și glonț va duce și aduce, ca un cetaceu,
Șampania cea dulce, lumânărici cu sfoara
în unșpe saci, cosmeticale, benoclul foarte cul
Să prinză luna trează, momâie și cam șuie
și până-n zori de zi nebuni s-o colorează.

„Ah, ce vis, amice!”, își zise mister K
Dându-și perechi de palme, când intră pe ușiță:
-Ah, mami, sunt distrus! Mamaia a murit!
Tre` să mă duc la țară. Îs rupt! Iar fățălia me,- îi ferfeniță!
Și nu m-am bărbierit! Vai, Ciufi, îs turtit!