rostogolesc o roată de timp
drumul îşi schimbă culorile
agitaţia îmi vuieşte-n urechi
gândurile devin aparente
mă grăbesc
mă grăbesc
am nevoie de puterea oului
linişte
calm

ajung în vârful muntelui
de aici se simte altfel
un şir de gânditori
ultima
mă adaug tăcerii
sfioasă

palpită un izvoraş
chiar sub tălpi prăfuite
se sărută cu ele
pe unde o voi lua
întreabă
îl urc şerpuit pe gleznă
până sub inimă
să afle

********

din vârful muntelui
se poate atinge cascada
cu mâna

din vârful muntelui
se simte altfel
nu mai există oameni
vântul e doar energie
informaţia e omniprezentă

ridic sceptrul personal
cu însemnele senatului
cascada se desface-n două
numai pentru mine
se împleteşte cosiţe
iată-mă chipul său
între şerpii albi
spune-mi
există o cale mai bună decât iubirea

a fi-urile poartă vibraţia
cu poftă
cu înduioşare
ori cu viclenie
ori ascunsă revoltă
eu ştiu totul

sceptrul glăsuieşte
roadele se vor coace curând
norii devin tăvi
înfiligranate cu lumină
anume

inima glăsuieşte
inima glăsuieşte
cele mai bune
cele necesare
tu viaţă-mi cere
de probă

prima probă

*********

ne întoarcem iar la poale
am făcut drumul în primul vis
de probă

aud marea ştergând cu hainele
picioarele infinitului

dorul ei mă domină
graţia mă scufundă-n adânc

ce scrie pe-o tablă de piatră
scrijelind cu o scoică
pescarul

acum de aş afla ar afla marea
prinsă-n supunerea sa