yester -
mi se sfâșie pe fereastră
frumusețea interioară
a ploii în iarnă
ca oboseala plăcută
de după chef
las gândurile să bată
cu dangăt sinistru
până simt
că și sângele meu
ar ploua
tu strivești vorbe
apoi le pansezi cu buzele
lume sfântă
dar părăsită
în aer se ridică un neon spart
dintre coastele tale
de argint
unde trecuturi
alunecă într-o melodie
care nu ajunge
la nimeni
Poezie:
Comentarii aleatorii