Dedal -
(sonet de urgență IV)
Sunt doar un mort cu tălpile mâncate
și globul înghițit de tot sub pleoape,
iluziile-ncep să mă îngroape
în zeamă de cuțit și de halate.
Pot să plutesc de-acum pe șapte ape,
spălat în ser din aripi până-n coate,
cu venele din tâmple mai umflate
decât și perna, singura aproape.
N-am să arunc doar părțile mai bune
spre Dumnezeu și nici pe cele rele
înspre pământ, le las să se adune
într-o clepsidră spartă, cu acele
cioburi de alb, din care vârf de dune
mă vor trimite-ncet, pe bucățele…
Poezie:
Comentarii
francisc -
am recitit si, treptat, a inceput sa-mi placa. de la inghitirea vederii si acoperirea cu iluzii, trecand prin singuratatea mergerii pe ape (trecerii in alt univers), pana la neimpartirea in bine si rau a raului-moarte, intru adunarea/redescoperire pentru trimiterea mai departe. o moarte nu vine niciodata singura. poate as revedea in privinta ritmului "de tot" si "decat si".
Ela -
Fragmentare, simțită până dincolo de spațiile albe din care s-a compus cândva celula ta germinată, acum/atunci erodată de "zeamă de cuțit și halate". Definirea din primul vers este cutremurătoare, dar suportabilă, fiindcă deși mersul este imposibil, spiritul îi dă tălpii alt fel de umblet: cel care face din fiecare urmă o zvâcnire de viață. Cel mai mult îmi place acea revoltă subtilă din strofa a 2-a "n-am să arunc doar părțile mai bune spre Dumnezeu/și cele rele înspre pământ", fiindcă, da, dincolo de împărțirea rațională, conștientă între polarele compozite, esențial este întregul: și pe pământ, și în ochiul lui Dumnezeu suntem întregiți și suntem "dincolo de bine și de rău". Remarc finalul fiecărui vers în "e". Cred că în alte sonete nu ai folosit tehnica asta. De la eternitate? De la efemer? De la...?
Dedal -
e ultimul sonet din seria "de urgenta", unul concluziv, asumare a trecerii, toate cele patru au fost scrise in aceeasi zi, una cu multa suferinta in jur, printre strigate de refuz al ciopartirii, recitindu-le, imi aduc aminte si tac Ela (sincer, nu m-am gandit la acel "e" din finalul versurilor, asa "s-a fost sa se intample", comentariul tau rafinat implineste sensurile, cred, din in/subconstientul meu) si Dorin (observatiile sunt pertinente, voi modifica - nu ritmul e alterat, ci sensurile imi par un pic fortate, din ratiuni prozodice), multumesc, scuze pentru raspunsul tarziu si sugrumat, stiu, citindu-va comentariile, ca veti intelege
stefan doru dancus -
E ceva scris si rescris, cizelat. Pacat ca in revistele de cultura din Romania nu apar decat rareori autori cu sonete si mai ales ca, atunci cand apar, iti vine sa dai pagina mai departe. Ai vreun volum editat? As cumpara oricand o carte de poezie semnata de tine. Sa ai pace, Stefan Doru Dancus
Dedal -
e cizelare de salon ortopedic, Stefan, mai din fierastrau, cred, de la fața locului, care, acum un an semăna al naibii de mult cu o față de pernă, întoarsă, cuvintele tale, fără urmă de arabesc și adulație, simple și verticale, îmi par a fi cele mai frumoase care s-au scris, în fond, despre versurile mele, mulțumesc n-am publicat, încă, pe hârtie, un volum propriu - în plan virtual, însă, da - pe LiterNet, anul trecut, volumul de debut, "Leredem" am observat târziu comentariul tau, scuză-mi tăcerea de până acum