de ce ar trebui să-mi pese de îngeri

pentru că
au inventat zburatul în două picioare
sau pentru că
li se scurge galbenul părului
în spinări despletite de aripi?

să fim serioşi
înaintea ţipătului rotund
florile oricum înmuguresc
iar cerul nu le poate prevedea pe toate
decât dacă se prăbuşeşte de capul lui
în al nostru până la refuz

eu
sunt prea ocupat să mă găsesc pe mine
în mine
să aflu de ce rugineşte îndrăgostirea

dar nu pot afla nimic dintr-o simplă privire
lumea e prea îngrămădită de trupesc
si toţi frustraţii se cred înaripaţi

ar trebui osândiţi să meargă în genunchi
să vadă de aproape nebunia rătăcind în pietre

dar nu
cui îi pasă de timpul timpilor pierduţi
ori
de gândirea aplecată-n luciditate
până la sufocare

sfatul meu este să lăsam la o parte toată prostia umblatului după ţinte
habar nu avem să ne fim nici măcar un minut
ne aruncăm în viaţă
ca într-un ocean

poate
dacă am învăţa să tăcem naibii măcar o secundă
am înţelege cât se poate de simplu
îngerii
suntem noi