poţi intra pentru că eu aici mă ascund
în patul meu te vei lovi de adânc
eşti mai mult decât gând şi mai puţin decât inimă
tu nu ai frică de viaţă şi eu cresc oameni de hârtie

tăcerea mea curge după formule vechi şi ale tale
nopţi bune nu pentru mine trec dincolo
de conturul lunii

întâmplător mă voi întoarce să ascult cât de frumos ard podurile
şi soarele într-un punct unde te-am rupt uşor în cuvinte
m-aş deschide să mă vezi pentru un singur poem şi apoi cum o fi
până ajungem

ştiu că nu mă prinde iarna asta palidă şi uşa închisă
îmi pare rău şi nu e de bine să mă dau finalului care îmi place
când pleci eu ies în urma ta
şi te strig