era pe vremea când gâzele își uscau opincuțele printre flori,
dând binețe peștilor
lacul își purta nuferii ca o trenă cu fluturi
lujerul lor , de sabie, veghind somnul celor din țara Li

vântul mângâia piciorușele frunzelor
gâdilându-le ulcelele a vis

liliacul lua lecții de flaut într-o căsuță de turtă-dulce
trilurile lui violet sărind prin aer ca puii de cangur
iar dimineața ...

dimineața își desfăcea apele pe pânze de harpă