M-acuzi din nou c-aș fi un inutil
Ițarii când îi lepăd; zici că-s armă
Cu patul strâmb. Te plângi că-s ghiuj și-n har mă
Etichetezi “băsmuitor la kil”,

Dar uiti ce vrednic declanșam alarmă
În vie la Vivina când, umil,
Îți construiam din rime proiectil
De nu lăsam cătunu’ să adoarmă,

Și paznicu’, de-atâta reverie,
Ne fugărea, lasciv, c-un crac de plop,
Uitând că-i reumatic și miop.

Eu încă pot să-ți zic din poezie,
Da’ nu e timp că-n mănă c-o mistrie,
Bărbatu’ tău e după noi. Galop!

Replică la "După noi, potopul" de Mirela Lungu

Povești îmi spui (precum unui copil,
‘Nainte de culcare, să adoarmă),
Da’s vorbe goale… Ți-ai ales o karmă
Prea greu de dus. Pensionar fragil

Vei fi curând, și cerul, brusc, se sfarmă
În ploi de mai. Pe frunte-ți cresc febril
Fantasme reci; visezi că ai fitil
Ce nu ia foc! Ți-a mai rămas o armă:

Să scrii sonete. Poți, c-o poezie,
Trei stele să împuști. Bărbat de top,
Te lupți cu zmei, dar nu vei pune stop
La gura lumii, dedicându-mi mie
Un tom de versuri. Replici se vor scrie,
Iar după noi va trece un potop!

și la "După noi, prosopul" de Radu Ștefănescu

A-ți spune basme pare'un gest futil:
e ca și cum nădragii în cazarmă
mi-am lepădat, sportiv, și fără armă
înot rapid în bipu' gol pe Nil,

iar spectatorii excitați fac larmă,
că la potou m-așteaptă'un crocodil
cu un buchet de trandafiri și-un kil
de vin din ăla bun... Dar parcă iar mă

încearcă'un gând parșiv: din fandacsie
am să te scot, intelighent, c-un op
de versuri recitate în galop
(în ipostaze cunoscute mie
- de care nu vorbesc, că-s protopop
și mă pândesc editorii, c-o mie
de sancțiuni). Atât s-aduci: prosop.