//cu trei minute în urmă//
urcam într-un copac înflorit
fâșii de pământ ocru se întindeau sub mine
parcă araseră cu pieptănul grădina
în jur nicio buruiană

printre crengi
oameni necunoscuți îmi creșteau pulsul
tulpina se făcea verde mișcătoare
mi se încolăceau tendoanele pe ramurile crude
în gât sufletul stătea să-mi iasă la lumină

//cu șapte minute în urmă//
soarele pătrundea întrerupt printre scânduri
vocile se înălțau intrau odată cu lumina
ne piteam după funiile de ceapă
chicoteam
îmi astupai gura cu sufletul tău
îți răspundeam

//cu zece minute în urmă//
cuvinte șoptite
mi se lipiseră de ureche
sub picioare curenți de aer văratec
atunci
personajul mi-a atins pielea
încet . pe spate
aproape insesizabil
îl văzusem apropiindu-se
mi-am ținut răsuflarea
măcar atât puteam face pentru el

// somnul pândește lumina. o închide în sticlă //