furtuni solare vor fi întotdeauna
sfârşitul
doar când mi se vor albi pleoapele
sau degetul mic
pe cei şase bonsai îi voi uda
în toate zilele săptămânii
în afară de ultima
iar pe al şaptelea
îl voi abandona la poarta casei
să fie
nins
plouat
eventual smuls din rădăcini
oricum umbra sa e atât de mică încât
n-ar încape în ea nici măcar un lătrat
de câine
pereţii camerelor
îi voi vopsi în galben
albul
numai în cearşafuri
şi în măşti va rămâne
duminica
voi strănuta continuu sub plapumă
niciodată
n-am crezut mai mult ca acum
în orbul găinii
aşa că voi visa cu stropii în palme
de la apusul său până la primul răsărit...