ne-am adunat în spatele blocului
pe spaţiul verde unde în copilărie făceam foc şi ascultam folk
erau puţine maşini în parcare băteam mingea
la foc ne uscam tricourile şi bascheţii

ca o rememorare amintirile pe care le completam
am ţinut un moment de reculegere pentru prietenul mort de leucemie
îmi aminteam privirea şi cîteva trăsături ale feţei
nimeni nu îşi amintea numele său

am exagerat cred
ieşeau oamenii pe la geamuri
o femeie chiar a strigat la noi
„oameni în toată firea stricaţi buna dispoziţie a bunei liniştiri”
noi cîntam beam şi plîngeam
vedeam un film suprarealist în care lumea
se transforma pe un ecran
şi noi îl ţineam cu mîinile şi ne tîram pe genunchi

oamenii se grăbeau întorcînd faţa
cum ar întoarce-o de la făpturile secolelor trecute

s-a apropiat o femeie
cu broboadă neagră pe cap
„plecaţi huliganilor de aici
stingeţi focul
aici a murit de leucemie
florin”

atunci am început să umblăm în mîini
cerul era rotund şi senin
ne sprijineam picioarele de ozon
şi cădeam în gaura
prin care razele
cauzau boli
şi moarte
absorbeau cîntece folk.