„Lama Tseten a murit într-un mod extraordinar…Khandro îl îngrijea pe Lama Tseten, căci era tutorele ei…deodată el a chemat-o….şi i-a spus cu blândeţe, «vino încoace, a sosit clipa… [După ce nu voi mai fi] serveşte-ţi maestrul [care este şi al meu: Jamyang Khyentse] cu ardoare». Imediat ea a vrut să plece după maestru, dar el a apucat-o de mânecă. «Nu-l deranja, n-are rost», a zâmbit el. «Cu maestrul lucrurile precum distanţa nu există».
pesemne că nu m-am făcut bine înțeles
și de aceea cuvintele
mi-au rămas abstracte
la fel cum în fiecare noapte
mă pândește zgomotul infam
al așteptării
când tronul domniei vârstei mele
mi se topește încet în auz
și apoi liniște
ți-am povestit deseori despre el
din păcate de când cu ploile astea
s-a dovedit a fi doar
un fake itinerant
luat de ape
lovind casă după casă
acolo
cineva fixează ora
apoi grăbește pasul
iar eu nu îl mai recunosc
Aproape cu un an în urmă am postat un text pe H. De atunci am făcut o pauză. În acel text spuneam că, fără a-mi mai aroga vreun drept de creator de literatură, voi mai posta, din când în când pe H. numai pentru a-i mai comenta pe alţii şi, eventual, de a scrie despre ce scriu alţii, pe post de scriitor de literatură ratat, adică în calitate de critic („pârât” şi el) . De pe această poziţie vă propun textul care urmează. El nu se doreşte a fi un studiu, ci doare o semnalare a unei anumite tendinţe.
Comentarii aleatorii