de câte ori văd un perete simt nevoia să mă așez lângă el
și să devenim împreună o cameră
apoi să mă întorc egal cu mine însumi
și să îmi las mâinile să curgă
e ca atunci când respiri pentru prima dată într-un oraș străin
se făcea că stăteam în tranșee
luptam luptam luptam pînă cînd s-a blocat arma apoi luptam cu mîinile goale
venea peste mine lumea ca un tăvălug n-o dovedeam pămîntul începea să mă strîngă apoi
am primit un pat de pușcă în gură m-a bușit sîngele și
m-am trezit speriat cu buzele crăpate
m-am liniștit era luni încă o zi lîngă tine
știu că dependențele n-aduc nimic bun dar nu mă interesează
Comentarii aleatorii