de câte ori văd un perete simt nevoia să mă așez lângă el
și să devenim împreună o cameră
apoi să mă întorc egal cu mine însumi
și să îmi las mâinile să curgă
e ca atunci când respiri pentru prima dată într-un oraș străin
oroare
în palme țin
numele tău
despicat de pofte
sau poate de ce mai găsim
din noi
panglica mătăsoasă
a explicațiilor
apologetice suspine
logic înlănțuite
între ideal și trezia
din călătorii deandărătelea
e inuntil să îmi spui cuvinte de dragoste
nu le mai aud
îmi tai urechile
însetat, caută în izvorul nopții paharul dorit
dând la o parte copacul de ceață al tăcerii, țâșnește în fața lui
unduind muzica unui sentiment necuprins
simte furtuna
o alege
sărutul lins al tălpii, topit în voal de fum
pe perna de nisip ei pleacă într-un dans nesfârșit,
hypnotic o străpunge cu pumnalul
izvorând venin și miere
lângă ei, o cămilă oarbă pipăie întunericul
Comentarii aleatorii