când l-am întâlnit, pășea pe covoare de sticlă
reconstituia trupul iubirii din fum
în prag ori în spatele mesei așteptând
aproape ritualic lăsa țigara să ardă până la capăt
rug păgân
firul ei de ață înălțându-se a om

își cuprindea cu palmele fruntea a migrenă
a singurătate acceptată
matură
fără împotriviri

lua pământul în palme cântărindu-l ca pe un bulgăre de aur