în vremuri de război
întregul pare ireal
lutul defidă spațiul ciuruit de flăcari
cauți grădina Zen în care să mă poți ascunde
în contemplare
Ai plămadit un trup de femeie
un chip de pus la vedere
îmi mângăie ochiul
vestigiu dăruit timpului
ai să te faci mare copilul meu ai să ajungi preot sau om important acuma trebuie să mănânci și să dormi nu-l mai aștepta pe tăticu o să vină el într-o seară tu ai grijă doar să te faci mare mă duc să dau mâncare la păsări stai cuminte isus nu vrea copii obraznici
Comentarii aleatorii