Va aduc la cunostinta rezultatele Concursului Haiku 2010 si anunturile privind antologiile aflate in lucru. Pentru antologia romano-franceza poemele ce le veti trimite trebuie sa fie in limba romana dar si traduse in franceza.
I. Rezultatele Concursului Haiku 2010
Secţia română / Romanian section
Premiul întâi/ First award
Eduard ŢARĂ
Sfoară de rufe- Clothesline-
vântul de toamnă-mbracă the autumn wind putting on
singura haină the only shirt
Premiul doi/ Second award
Djamal MAHMOUD
Luciu de cuţit- Knife shiny
în privirea mielului in the lamb’s eyes
Iisus pe cruce Jesus on the cross
Premiul trei/ Third award
Dan NOREA
Casă-n ruină- House in ruins-
Speriată rândunica the frightened swallow is flying
A ieşit de sub tipar revista "Algoritm literar" cu numărul 6. În paginile revistei semnează poezie, proză şi critică literară, autori din mai multe generaţii: Silviu Guga, Ioan Moldovan, Mircea Petean, Ioan Radu Văcărescu, Leo Butnaru, Gheorghe Neagu, Ion Mădălin Onişoară, Daniel Lăcătuş, Ladislau Daradici, Sorin Teodoriu, Ioan Evu, Paul Blaj, Dan Herciu, Niu Herişanu, Florentina-Loredana Dănilă, Tania Nicolescu, Cristina Cirnicianu, Ioan Gelu Crişan, Lucia Sava, Daniel Marian, Constantin Dragoş, Ovidiu Paulescu, Ioan Barb, Daniel Dăian, Bianca Dan, Violeta Deminescu, Simion Cozmescu, Marian Dragomir, Teodor Dume, Dumitru Crudu, Roxana Mădălina Nazâlu, Lidia Vianu, Constantin Stancu, Liviu Ofileanu, Dumitru Hurubă.
Romanul "Copii de aruncat” este puternic ancorat în realitate. O realitate a unei Japonii contemporane altfel decât o cunoaștem, îmbibată de violență, droguri și personaje alienate. Doi copii abandonați în boxele de bagaje ale unei gări își croiesc împreună, încă de mici destinul, trecând printr-o acută criză de personalitate. O copilărie sub semnul autismului, o adopție parțial eșuată și drumurile lor se despart lăsând adânci urmele unei frustrări care naște, în mintea lor, setea de răzbunare, mai întâi pe mamele care i-au abandonat și, mai apoi, pe societatea indiferentă. Kiku și Hashi trec prin experiențe care, în loc să-i călească, le deschid perspective halucinante.
Probabil ne-om fi întâlnit pe străzile orașului, pietoni cu ochii mai mult înspre frumos decât înspre frumusețe, trăitori sensibili ai subteranelor noastre. Și la fel de probabil este și faptul că destinul nu vom ști unde ne va duce. Ce este cert, însă, că atunci când drumurile noastre se intersectau, eram înveșmântați nobil în poeme. Texte de dragoste și meditație asupra răsfățului care nu ne lipsea din camarila burgului.
Comentarii aleatorii