Nu îl cunosc și nu am de a face cu Andrei P. Velea. Sună de parcă am fi certați, nu? Ei bine da. Nu suntem. El este un sensibil și inteligent debutant (pentru că numai dacă ești și inteligent poți emite așa: transcrie individul poemele pe hârtie:// smulse din habitatul lor natural, ele par înşiruiri/ aberante de cuvinte. este o realitate a fiinţei pe care,/ ori de câte ori îşi spală urechile,/ omul vag o aruncă ţevilor...), un mai tânăr confrate care are frumoasa ocupație de informatician, ceea ce nu îl împiedică (mai cunoaștem cazuri) să facă o figură frumoasă (cum ar spune un fotbalist) prin volumul său prim, Gimnastul fără plămâni apărut în condiții grafice excelente la Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galați, 2010.
Adevărul de duminică, mutilând la pagina 17 literatura universală
Un ziar adevărat nu iese Duminica. După principiul că și ei sunt de-ai noștri, opinez de la bun început că nu îi poți permite unui jurnalist să zămislească un reportaj pertinent într-o zi când toți semenii săi își fac de cap, improvizând pe tema datului cu capul în ușă, deoarece din start ne-am confrunta cu un articol părtinitor. Cum naiba să scrii de bine despre unul care huzurește, când tu te dai de ceasul morții? De aceea consider ziarele de Duminică mincinoase și nepotrivite. Cu atât mai trist devine subiectul acesta, cu cât foaia care mi-a picat în mână se mai numește și ADEVĂRUL. ADEVĂRUL DE DUMINICĂ mie personal îmi miroase a qui pro quo eufemistic.
Romanele lui Mario Vargas Llosa înglobează cugetări profunde despre însăşi fapta de a scrie. Autorul dezvoltă ideea că umanitatea are nevoie de acea plăsmuire a imaginaţiei, care schimbă dimensiunile unei sau altei realităţi. Şi, pornind de la aceasta, observă cu uşurinţă cum se schimbă firul narativ, nu doar din perspectiva tehnicii de scriere, ci şi din punct de vedere evolutiv, în funcţie de ideile (aici politice) ale personajelor care povestesc. Şe ştie că Llosa lucra mult la dezvoltarea ideilor, pâna a ajunge să le scrie pe hârtie, acest proces de creare a unei scheme literare, de iniţiere a unui concept, de la care ar porni un subiect, putând să dureze de la câteva luni până la câţiva ani.
Zarva stârnită de alegerile euro-parlamentare, de neînțelegerile din coaliție, dintre domnii Băsescu și Geoană, văicărelile lui Crin Antonescu, zarva stârnită din te miri ce de posturile noastre de televiziune, care fac în fiecare secundă din tânțar armăsar, năucind populația mai credulă, nebunia cotidiană pe care o declanșează declarațiile belicoase ale primului ministru, aflat într-un război de operetă cu beneficiarii salariilor astronomice, la care se adaugă nepăsarea noastră față de lucrurile care s-ar putea să fie mari și importante, au făcut ca data de 15 iunie, când s-au împlinit 120 de ani de moartea lui Mihai Eminescu, să treacă aproape neobservată. Probabil de vină va fi, la o adică, și pentru această situație, Criza.
A apărut numărul 2 al revistei de literatură şi artă Algoritm Literar, publicaţie trimestrială din judeţul Hunedoara. Revista reuneşte un număr de peste 35 de autori ce semnează poezie, proză şi critică literară. Următorul număr al revistei va apărea la sfârşitul acestui an.
Comentarii aleatorii