Cu sprijinul Consiliului Local şi al Primăriei Municipiului Craiova, în perioada 22-23 octombrie 2011, Casa de Cultură „Traian Demetrescu” şi revista „Mozaicul” au organizat a XXXIII-a ediţie a Concursului Naţional de Poezie „Traian Demetrescu” (Tradem).
După jurizare, s-au acordat:
Marele Premiu Tradem: Răzvan Popa (Arad)
Premiul I: Adrian A. Agheorghesei (Iaşi)
Premiul II: Gheorghe Mihai (Motru, Gorj)
Premiul III: Raluca Sandor-Gorcea (Ploieşti)
Premiul pentru un autor din Oltenia: Oana Larisa Băluică (Craiova)
Textele câştigătoare vor fi publicate, iar autorii vor primi diferite sume de bani.
În toate campaniile electorale politicienii au promis că vor mări salariile, pensiile… dar ce n-au promis. Cei ajunşi la guvernare şi-au dat repede seama că teşchereaua e goală. Conform obiceiului românesc, nu s-au sinchisit prea mult. Au schimbat legea salarizării din 1989, probabil, pe motiv că era comunistă! Atunci un muncitor cu categoria a şaptea câştiga aproape cât directorul. Se lucra în acord. Acum nu mai avem la ce să ne raportăm. Toţi sunt importanţi. Ba, mai importanţi decât ceilalţi. Au mărit lefurile fără să-i intereseze cum vor fi plătite. Justiţia spune că e o putere în stat. “Daţi-ne să nu fim corupţi şi vom fi mai…cum trebuie”. Parlamentarii aleşi ne spun că ei sunt alfa şi omega, şi că o democraţie se ţine cu ceva chin din partea poporului.
Scenarist, regizor, actor și tatăl producătorului și al producătorului executiv al filmului „Păcală se întoarce”, Geo Saizescu mai fraudează încă o dacă bunul gust, sodomizând esteticul și puținele simboluri românești, până acum încă nealterate, cu nonșalanța cu care instructorul de cadre de pe vremuri își dădea cu părerea cu privire la decadența din filmele lui Passolini. Însușindu-și fragmentar acea perioadă istorică a României, Saizescu a bifat clasicii ruși ca să dea bine în ochii colegilor și superiorilor, trecând cu vederea „sistemul” lui Stanislavski, pe care l-a măturat sârguincios sub covor cu proverbialul său baston, la capătul căruia, bag mâna în foc, se află un filet, pentru mătură.
Din Craiova, primesc, negreşit, prin e-mail, în format pdf, CONSTELAŢII DIAMANTINE, „revistă de cultură universală (SIC!) editată sub egida Ligii Scriitorilor Români”. * Cum e turcul, şi pistolul sau, mai exact, cum e Liga, şi revista! De un bombasticism fără limite, sporit, în ultimul număr – 8 (12), August 2011 – de împrejurarea că publicaţia împlineşte un an de apariţie. * Dacă e aniversare, sunt obligatorii şi articolele corespunzătoare, eventual, de bilanţ. * Iată ce zice (just, în principiu, dincolo de patetismul retoric), doamna Doina Drăguţ, redactor-şef: ” Revista CONSTELAŢII DIAMANTINE, în scurtul ei parcurs, de un an, a încercat să se axeze pe cultul valorii, să depăşească graniţele naţionalismului, având o deschidere spre universalitate, spre nemărginire.
Am să încep acest parcurs întru prietenie și înfățișare, întru prezentare și aoxifonie, cu două versuri recente, memorabile ale lui Ioan Es. Pop, care prezintă evoluția ființei umane până la umbrele ultime ale spiritului printre cei dragi, cînd ajungi să: ...nu mai crezi decât în istorie./iar istoria vorbește doar de cei ce dispar
Comentarii aleatorii