Un om se poate justifica numai în fața lui Dumnezeu sau a Marii Adunări Naționale...(asta dacă mai apucă)
Zecele cade ca o ghilotină, e in firea lucrurilor,
A celor care-mi aparțin.
Bine, dar de ce ai surghiunit optarul și șeptarul?
Am încercat, dar nu-si gaseau nicicum locul între nouă și zece.
Hei oameni buni, ați auzit?
În telefonul meu mobil este aur de-un dolar,
Cred că și în ale voastre e la fel. Spoială.
Păcat, nimeni nu vrea să recunoască
Grădina de diamante din spatele sufletului.
(Și Doamne, câte diamante am mirosit în grădina Ta)
Iar cei mai mulți își ferecă porțile imaginației
Lăsând aurul să se ruginească.
Am terminat. M-au terminat. Cum să nu dai cu zeamă de suflet la rădăcină?
«Les Journées européennes du patrimoine » este o manifestare culturală organizată sub înaltul patronaj al Consiliului Europei și a Uniunii Europene. Această acțiune culturală menită să sensibilizeze opinia publică în ceea ce privește patrimoniul european și valorile acestuia este celebrată din august până în noiembrie de către cele 49* de state semnatare ale Convenției Culturale Europene, printre care și România. Convenția Culturală Europeană prevede încă din 1954, salvgardarea culturii europene, aprecierea reciprocă a diversității culturale precum și promovarea idealurilor și a contribuțiilor naționale la patrimoniul cultural comun european.
Lăsând cu success în urmă “Expoziţia de poezie”, miercuri, 26 ianuarie 2010, Serile Artgotice şi-au lansat noua formulă: „Arte în dialog”. În acelaşi loc, Atrium Classic Cafe, dar de data aceasta în sala cu pianul, nou oficializata Asociaţia Artgothica Sibiu i-a avut ca invitaţi pe dl. Ioan Radu Văcărescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România filiala Sibiu şi pe tânărul artist plastic Andrei Pandea-Antonescu din Bistriţa.
Pătrunzi în poezia lui Soviany ca într-un labirint și o astfel de incursiune enigmatică fascinează. Oricum ai vrea să sintetizezi mesajele transmise, nu ai posibilitatea de a o face altfel decât repetând rețeta poetului: "Dilecta" este un elogiu adus feminității, o „ofrandă”; cartea se dovedește un altar în care iubita e „beatificată”. Dilecta nu poate fi înțeleasă dacă nu iubești sau dacă măcar nu păstrezi vie în inima ta, amintirea unei iubiri puternice.
Comentarii aleatorii