Azi a fost o zi supercool pentru mine. Din mai multe motive. Că dacă era unu’ și bun nu aș fi mârâit, poate doar nu ar fi ținut toată ziulica dispozițiunea. Și să vezi fază.
Mă uit io pe volumul de poeme al Stelei Iorga,( A doua întoarcere din Nam, ed. Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galați, 2009) și cum dau cu deștu, filă după filă, îmi zic, ia uite ce tipă kalumea, dezinvoltă, ironică, sensibilă, actuală, tre să aibă 19 ani. Știi frate, și deja visam că la vârsta aia io m-aș fi amorezat de o ființă atât de profundă. Ce mai… un deliciu. Dacă greșesc, nu e iarăși nimic, fiindcă orice femeie visează să aibă această vârstă.
Un text-răspuns la tema propusă de Dilema veche, numărul 136 : "Ce vă place-/ nu vă place la România":
Subiectul propus e larg și destul de vag ca fiecare om să aibă n colțuri de care să-l descoase. Ca unul dintre romînii ce dau din colț în colț, și doar în această calitate, la douăzeci de ani și studentă, nu-mi plac multe.
5 decembrie 2006 –5 ianuarie 2007 - Institutul Cultural Român din Paris
Motto : « Artiste connue de la fameuse « génération quatre-vingt » de Roumanie, Marilena Preda-Sânc s’est affirmée comme une artiste d’avant-garde dans le domaine des nouveaux média tout au long des années 1980-2000. Les œuvres diverses qu’elle nous présente peuvent être définies comme des représentations visuelles figuratives/ non figuratives de l’univers mental et psychique humain, comme des constructions/déconstructions du paysage urbain et du lien de l’homme contemporain à son environnement de plus en plus ouvert aux influences globalisantes. » Magda Carneci
În toate campaniile electorale politicienii au promis că vor mări salariile, pensiile… dar ce n-au promis. Cei ajunşi la guvernare şi-au dat repede seama că teşchereaua e goală. Conform obiceiului românesc, nu s-au sinchisit prea mult. Au schimbat legea salarizării din 1989, probabil, pe motiv că era comunistă! Atunci un muncitor cu categoria a şaptea câştiga aproape cât directorul. Se lucra în acord. Acum nu mai avem la ce să ne raportăm. Toţi sunt importanţi. Ba, mai importanţi decât ceilalţi. Au mărit lefurile fără să-i intereseze cum vor fi plătite. Justiţia spune că e o putere în stat. “Daţi-ne să nu fim corupţi şi vom fi mai…cum trebuie”. Parlamentarii aleşi ne spun că ei sunt alfa şi omega, şi că o democraţie se ţine cu ceva chin din partea poporului.
Se vor împlini, în curând, 20 de ani de când risipim până și ultimele umbre de speranță născute în decembrie 1989. La finele acestui an nu va exista, însă, răgazul necesar spre a medita asupra acestei situații, deoarece – împrejurare ticluită sau nimerită – Țara va întâmpina controversatul Decembrie aniversar sub semnul altui entuziasm: cel generat de stabilirea persoanei care ne va conduce în următorii cinci ani.
Comentarii aleatorii