Cum trec anii… direct în amintirile noastre, mai vagi, mai vaste, mai frumoase ori mai ghemuite înspre izbucnirea într-un sentiment, într-o altă realitate, pentru a o modifica, îmbogățind-o cu detalii ori cu afecte profunde. Pe mine m-a îmbogățit sufletește fiecare întâlnire cu prietenul drag, scriitorul Calistrat Costin, iar timpul nu a șters cu nimic din respectul și admirația mea sufletească pentru verva eruditului, talentul scriitorului și blândețea plină de indulgență a prietenului mai experimentat.
Suntem îndreptăţiţi să vorbim despre poemele care alcătuiesc ciclul „Scrisori din Siberia” (prima parte a volumului „Ziaristică la domiciliu”) ca despre nişte „fotografii” din Cotidian (sau „scrisori”, după cum preferă autoarea Stela Iorga).
Cele două gheișe intrară în urbea Kyoto exact la ora
la care cucii imperiali se duceau la culcare
ca să facă loc altor păsări pline de ciudațenii
formale, purtând uniforme caligafiate cu pana unei
colege sacrificate,aleasă prin sorți aleatorici
care să extrapoleze orgoliile functionarilor mărunți
ce tropăiau în mătăsuri înflorate la ușa
superiorilor influențiali
așteptând favoruri și acareturi după cum performau
în luptele de dincolo de islaz.
Gheișele își purtau povara post feminității lor
în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat
pe brazdele abstracte trasate cu linia
de bambus pe planuri sobre emoțional.
Sufereau amândouă de hipotensiune căci nu
credeau în iubire nici compasiune nu prea aveau deși
doctorul oficial le-o căuta în urina limpede culeasă
După „Timp interior”,ianuarie 2008 şi „Criza de timp”, martie 2009 „Ceasul al treisprezecelea, sau Contratimp”, mai 2010, este cea de a treia expoziţie de ceasuri artizanale, găzduită de Casa de Cultură a Studenţilor din Petroşani, - expoziţie aparţinând fotoreporterului Sorin Oprea şi maestrului coregraf Nicolae Nicoară.
Nu am cunoştinţe ca, undeva în lumea asta, cineva să fi realizat asemenea “nebunii” artistice.
Comentarii aleatorii