În perioada 21-24 iulie, va avea loc „Artgothica – Tabăra Internaţională de Poezie Sibiu-Cisnădioara”, ediţia a II-a. Evenimentul este organizat de Asociaţia Artgothica Sibiu în colaborare cu Cercul Militar Sibiu, cu sprijinul Consiliului Judeţean Sibiu.
Gherasim Luca s-a născut la București în 1913, evreu, liberal și poliglot (vorbea idiș, română,
franceză, germană). Folosește franceza ca limba sa literară, germana pentru filozofie și psihanaliză. De tânăr se ciocnește cu polemicile avant gardei care agitau Parisul, Berlinul, Viena. Incepe să publice, scrie la "Alge" și la "UNU" reviste "frenetice" de orientație surealistă. A mai colaborat la "Muci, Cuvântul Liber, Meridian".
Prin anii 30 îl cunoaște pe pictorul Victor Brauner, schimbă scrisori cu André Breton. In anul 1933 apare prima sa carte "Roman de dragoste".
Virtualia devine subiect fierbinte în fiecare început de iarnă și ne pune pe drumuri ca la un fel de Mecca a poeților virtualiști și ne...într-un pelerinaj la finele căruia poezia are doar de cîștigat. devine nu invizibilă ci invincible to everyone. mă bucur întrucît Alina Manole ține sus spiritul acestei instituții ieșene și cu un farmec inconfundabil măiastru duce sărbătoarea mereu la bun sfîrșit. anul acesta evenimentul s-a desfășurat într-un anticariat pentru că rimează cu poezia nouă...:) D-l Grumăzescu e o gazdă minunată, un bonom hîtru și pus pe glume. lume multă și totuși lipsesc destui din obișnuiții evenimentului. atmosfera e cozy, caldă și plăcută, prăjiturile, sucul și șampania la locul lor. spre deosebire de anii trecuți parcă mai sobră și mai altfel.
Arta de a citi (o spunea, de multă vreme, în cunoscuta lui carte, Émile Faguet) este, în ultimă instanţă, arta de a reciti. Citim o carte la 20 de ani, o recitim la 40, apoi la 60 şi, dacă Dumnezeu e răbdător şi darnic cu noi, poate şi la 80. Şi aflăm nu cum s-a schimbat cartea, ci cum ne-am schimbat noi. În plan general, lumea îşi reciteşte textele (sau textul) şi află nu cum s-au schimbat ele, ci cum a evoluat (sau a involuat) ea. Nu spunea T.S. Eliot, într-un cunoscut eseu, că orice element nou (şi, desigur, semnificativ) adăugat tradiţiei are darul de a modifica întreaga tradiţie? Nu impunea G. Călinescu „lectura inversă”? Am mai spus-o undeva: arhivarii sunt (sau măcar se consideră) stăpânii lumii.
Comentarii aleatorii