Probabil ne-om fi întâlnit pe străzile orașului, pietoni cu ochii mai mult înspre frumos decât înspre frumusețe, trăitori sensibili ai subteranelor noastre. Și la fel de probabil este și faptul că destinul nu vom ști unde ne va duce. Ce este cert, însă, că atunci când drumurile noastre se intersectau, eram înveșmântați nobil în poeme. Texte de dragoste și meditație asupra răsfățului care nu ne lipsea din camarila burgului.
Cum trec anii… direct în amintirile noastre, mai vagi, mai vaste, mai frumoase ori mai ghemuite înspre izbucnirea într-un sentiment, într-o altă realitate, pentru a o modifica, îmbogățind-o cu detalii ori cu afecte profunde. Pe mine m-a îmbogățit sufletește fiecare întâlnire cu prietenul drag, scriitorul Calistrat Costin, iar timpul nu a șters cu nimic din respectul și admirația mea sufletească pentru verva eruditului, talentul scriitorului și blândețea plină de indulgență a prietenului mai experimentat.
Comentarii aleatorii