LA VILLE DETRUITE ET LA VILLE TOTALITAIRE/ORAȘUL DISTRUS ȘI ORAȘUL TOTALITAR
În perioada 29 septembrie-28 octombrie 2007 are loc la „ Association Paris Historique” din Paris expoziția prezentată de arh. Ioana Marinescu la inițiativa Asociației Pro Patrimonio France și Asociației Pro Patrimonio, cu sprijinul Institutului Cultural Român din Paris.
Fară să-i simt trecerea, a trecut ceva mai mult de un an de când activez pe Hermeneia.
O ambianță ce mi-a oferit interacțiune, expunere vizuală dar și exigență critică.
Ocazia experimentelor, feedbackul benefic al ochiului celor din afară.
Așa se face că am încropit, (cu parte din textele postate pe Hermeneia) o cărticică de poezie și dialog cu prieteni virtuali. Este un amalgam neconvențional oscilând între absurd,
introspecție și joaca cu vorbele. Cu "In vizită la Ussais" invit cititorul să intre
într-o oază inexistentă dar oniric posibilă, un fel de Macondo decupat din
deșerturi, populat de samurai, marinari rătăciți, sau infante volatile.
Vizităm gheișe la Kyoto, participăm la revoluția cubană, la o nuntă in țara
PATRIA: milițienii care-ți bagă lanterna în ochi, invitându-te să-i urmezi, comportându-se astfel dintr-un simplu și uman exces de zel. După ce ai părăsit compartimentul în care toți oamenii urau regimul, au stins lumina, a făcut fiecare pe adormitul. Știai sigur că în sinea lor se gândesc la cuvintele tale: abia când te-au ridicat și-au dat seama că erai sincer (lașitatea, obligația restaurantelor de-a închide la ora 22.00).
Romanul „Femei” este autobiografic, iată chiar la început referirea la funcția pe care Bukowski a deținut-o la poștă, transferată personajului principal, și cîteva detalii picante de laborator artistic: „Nu știu sigur cînd am văzut-o prima oară pe Lydia Vance. Să fi fost cu vreo șase ani în urmă, cînd tocmai îmi dădusem demisia din slujba pe care o aveam de doisprezece ani ca funcționar la poștă și încercam să devin scriitor. Eram îngrozit și beam mai mult ca niciodată, încercam să scriu primul meu roman. Beam cîte o stacană de whiskey și o duzină de cutii de bere în fiecare noapte, în timp ce lucram. Fumam trabucuri ieftine și băteam la mașină și beam și ascultam muzică clasică la radio pînă dimineața.
In data de 29 aprilie 1971 s-a inființat cenaclul literar « Mihai Eminescu » al Liceului de Construcții nr. 1 din București, actualul Grupul Scolar de Construcții « Anghel Saligny ».
Membrii fondatori sint Adrian Voican și Aurel Popescu, din anul II clasa profesorului de limba română Theodor Pâslaru, cel care va conduce acest cenaclu ani de zile.
in prim plan, prof. Theodor Pâslaru și Adrian Voican, în al doilea plan Aurel Popescu
Comentarii aleatorii