Pe Andrei Codrescu, născut la Sibiu în 1946 și emigrat în 1966 în SUA după un periplu internațional îmi place să îl consider unul dintre „funcționarii” memoriei, un soi de agent secret, cu alibi în toată regula, departe de țara care tocmai se pregătea să îl ia cu tăvălugul. Dacă prin absurd, într-o bună zi o amnezie universală s-ar instaura ca o ceață peste amintirile sibienilor neaoși, Andrei Codrescu ar fi cel mai în măsură să poarte mai departe mărturia existenței acestui spațiu cosmopolit, care se pregătește să devină în 2007 Capitală Europeană, împreună cu orașul Luxemburg. Fără nici o plăcuță de avertizare la intrarea sa, Sibiul se poate spune că s-a înfrățit cu SUA prin Andrei Codrescu.

Publicat în 1968, romanul este printre cele mai apreciate opere SF din istoria genului, stând și la baza filmului Blade Runner – deschizător de drumuri în genul cyberpunk. Într-o lume distopică a viitorului, omenirea se vede confruntată cu problema părăsirii unui Pământ aflat sub puternica influență a radiațiilor în urma unui război. Pentru a conserva specia umană, autoritățile sfătuiesc lumea să plece pe coloniile spațiale, acolo unde androizi asemănători oamenilor servesc drept sclavi ai acestora, efectuând cele mai grele munci. Rick Deckard este un vânător de recompense specializat în „retragerea” acestor ființe, care primește o nouă misiune – lichidarea unui grup de androizi sosiți pe Pământ pentru a se răzbuna.