Pe Andrei Codrescu, născut la Sibiu în 1946 și emigrat în 1966 în SUA după un periplu internațional îmi place să îl consider unul dintre „funcționarii” memoriei, un soi de agent secret, cu alibi în toată regula, departe de țara care tocmai se pregătea să îl ia cu tăvălugul. Dacă prin absurd, într-o bună zi o amnezie universală s-ar instaura ca o ceață peste amintirile sibienilor neaoși, Andrei Codrescu ar fi cel mai în măsură să poarte mai departe mărturia existenței acestui spațiu cosmopolit, care se pregătește să devină în 2007 Capitală Europeană, împreună cu orașul Luxemburg. Fără nici o plăcuță de avertizare la intrarea sa, Sibiul se poate spune că s-a înfrățit cu SUA prin Andrei Codrescu.
31 octombrie – 5 noiembrie 2006, Place de la Bastille, Paris
In perioada 31 octombrie – 5 noiembrie a avut loc în Place de la Bastille din Paris Grand Marché d’Art Contemporain.
Sub semnul vocației, au expus lucrările lor pictori, sculptori, gravori și fotografi profesioniști și amatori din Franța și lumea întreagă. Este de menționat aspectul democratic al acestui salon unde poate expune atît un artist consacrat cit și artiști care vin cu lucrări pentru prima lor expoziție colectivă. Altă particularitate o reprezintă ocazia artistului de a se întilni cu vizitatorii, colecționarii, cît și cu galeriștii promotori în căutare de noi expozanți.
Publicat în 1968, romanul este printre cele mai apreciate opere SF din istoria genului, stând și la baza filmului Blade Runner – deschizător de drumuri în genul cyberpunk. Într-o lume distopică a viitorului, omenirea se vede confruntată cu problema părăsirii unui Pământ aflat sub puternica influență a radiațiilor în urma unui război. Pentru a conserva specia umană, autoritățile sfătuiesc lumea să plece pe coloniile spațiale, acolo unde androizi asemănători oamenilor servesc drept sclavi ai acestora, efectuând cele mai grele munci. Rick Deckard este un vânător de recompense specializat în „retragerea” acestor ființe, care primește o nouă misiune – lichidarea unui grup de androizi sosiți pe Pământ pentru a se răzbuna.
O relație umană adusă în absolut întreține atmosfera incendiară a micului roman “Ochi albaștri, părul negru” de Marguerite Duras.
Prezență remarcabilă în cinematografia și literatura franceză, autoarea captivează prin povestea neobișnuită de dragoste dintre o femeie și un homosexual, dar și prin construcția narativă cu accent predominant de teatralitate.
Acțiunea debutează ca un scenariu de film: “Povestea ar avea ca punct central o seară de vară, spune actorul”, cu un decor adecvat:
Comentarii aleatorii