articol

imaginea utilizatorului Aranca

elegie

o să zidesc scâncetul frigului
când ne vor fi fost uitate umbrele
plânse de nori prin cetate
funii de ploi

ne vom vinde toamna
liturghia de piatră
uitată harpă
din carnea flămândă
cocori

solfegii de aer respiră
crizanteme sub aripa întoarsă
iarba arsă prin zori

vindecă-mă noapte
între ape tulburi
la miazăzi femeie
jumătatea bărbat
spre miazănoapte

psalmii din uterul lunii
pe la chindie
mersul peste ape
ți-l vor recunoaște

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului Dorel

Ajutor pentru tovarășul Voronin*

Pentru că tot e sigur tovarășul Voronin de faptul că manifestațiile din Chișinău au fost provocate și orchestrate de România, o să-i mai dau și eu câteva dovezi, pe lângă cele pe care pretinde că le-ar avea, în sprijinul acestei obsesii care nu-l lasă să doarmă și să viseze rusește. Prima dovadă ar fi, iată, colaborarea de aproape nouă ani a mai multor autori basarabeni, în frunte cu dl Academician Mihai Cimpoi, diriguitor al obștei scriitoricești din Republica păstorită cu atâta vigilență de zisul tovarăș (pe care-l voi numi, în continuare, domn), la revista „Litere”. Apoi, în micuța (dar obraznica) publicație târgovișteană și-a făcut sălașul, de peste opt ani, subversiva rubrică „Poezia Acasă”, îngrijită de poetul Iulian Filip.

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului stefan doru dancus

Patria mea

PATRIA: milițienii care-ți bagă lanterna în ochi, invitându-te să-i urmezi, comportându-se astfel dintr-un simplu și uman exces de zel. După ce ai părăsit compartimentul în care toți oamenii urau regimul, au stins lumina, a făcut fiecare pe adormitul. Știai sigur că în sinea lor se gândesc la cuvintele tale: abia când te-au ridicat și-au dat seama că erai sincer (lașitatea, obligația restaurantelor de-a închide la ora 22.00).

Revistă literară: 
imaginea utilizatorului Bogdan Geana

Nu vrem kent, nu vrem valută, nu vrem Păcală care cântă

Semnal "Păcală se întoarce"

Scenarist, regizor, actor și tatăl producătorului și al producătorului executiv al filmului „Păcală se întoarce”, Geo Saizescu mai fraudează încă o dacă bunul gust, sodomizând esteticul și puținele simboluri românești, până acum încă nealterate, cu nonșalanța cu care instructorul de cadre de pe vremuri își dădea cu părerea cu privire la decadența din filmele lui Passolini. Însușindu-și fragmentar acea perioadă istorică a României, Saizescu a bifat clasicii ruși ca să dea bine în ochii colegilor și superiorilor, trecând cu vederea „sistemul” lui Stanislavski, pe care l-a măturat sârguincios sub covor cu proverbialul său baston, la capătul căruia, bag mâna în foc, se află un filet, pentru mătură.

Revistă literară: 

Pagini

Subscribe to articol