Probabil ne-om fi întâlnit pe străzile orașului, pietoni cu ochii mai mult înspre frumos decât înspre frumusețe, trăitori sensibili ai subteranelor noastre. Și la fel de probabil este și faptul că destinul nu vom ști unde ne va duce. Ce este cert, însă, că atunci când drumurile noastre se intersectau, eram înveșmântați nobil în poeme. Texte de dragoste și meditație asupra răsfățului care nu ne lipsea din camarila burgului.
A apărut numărul 3 al revistei de literatură şi artă Algoritm Literar. Revista reuneşte un număr de peste 35 de autori ce semnează poezie, proză şi critică literară.
Romanele lui Mario Vargas Llosa înglobează cugetări profunde despre însăşi fapta de a scrie. Autorul dezvoltă ideea că umanitatea are nevoie de acea plăsmuire a imaginaţiei, care schimbă dimensiunile unei sau altei realităţi. Şi, pornind de la aceasta, observă cu uşurinţă cum se schimbă firul narativ, nu doar din perspectiva tehnicii de scriere, ci şi din punct de vedere evolutiv, în funcţie de ideile (aici politice) ale personajelor care povestesc. Şe ştie că Llosa lucra mult la dezvoltarea ideilor, pâna a ajunge să le scrie pe hârtie, acest proces de creare a unei scheme literare, de iniţiere a unui concept, de la care ar porni un subiect, putând să dureze de la câteva luni până la câţiva ani.
Comentarii aleatorii