Pare că suntem urmăriţi de un blestem care ne meneşte celor mai stupefiante recorduri. Devenim adevăraţi artişti ai superlativelor. Din nefericire, niciunul dintre superlativele noastre de dată recentă nu ţine de sfera pozitivului, care, pe blândul plai mioritic năpădit de scaieţi, a devenit, vorba poetului, ceva mai înghesuit în sine decât însuşi punctul. Iată, nici n-a trecut o lună şi jumătate de la carnagiul de la Tuzla (pe care, potopiţi de tot soiul de ştiri despre nimic urlate pe la televiziuni către o populaţie şi aşa turmentată de lovituri în cap şi de caniculă), că la o maternitate bucureşteană unsprezece copilaşi abia născuţi au fost pârjoliţi ca într-un cuptor de un incendiu sesizat, pe cât se pare, abia la vreo jumătate de oră de la declanşarea lui.
Între 4 și 7 octombrie s-a desfășurat la Palatul Congreselor din Liège, sub înaltul patronaj al reginei Fabiola, cea de-a 25-a ediție a Bienalelor Internaționale de Poezie, unul din evenimentele importante ale liricii mondiale.
Au participat 220 poeți din peste 50 de țări.
România a fost reprezentată de poetul Horia Bădescu, iar diaspora românească de poetul și trăducătorul Dinu Flămând.
Așa cum mi se promisese la ultima ediție, am fost invitată și de data acesta.
Douăzeci de poeți au fost solicitați să prezinte conferințe, legate de tema acestor bienale: « Poésie fruit défendu ? Ouverture ou résistance ».
«Les Journées européennes du patrimoine » este o manifestare culturală organizată sub înaltul patronaj al Consiliului Europei și a Uniunii Europene. Această acțiune culturală menită să sensibilizeze opinia publică în ceea ce privește patrimoniul european și valorile acestuia este celebrată din august până în noiembrie de către cele 49* de state semnatare ale Convenției Culturale Europene, printre care și România. Convenția Culturală Europeană prevede încă din 1954, salvgardarea culturii europene, aprecierea reciprocă a diversității culturale precum și promovarea idealurilor și a contribuțiilor naționale la patrimoniul cultural comun european.
NOTA: Îmi permit să reproduc mai jos un excelent text al bunului meu prieten Adrian Ioniță, trăitor în USA, L. A., adept și practicant al "steampunk"-ului (a se vedea http://egophobia.50webs.com/19/ ). Textul l-am primit prin email. Se regăsesc în el trăirile la cald – uneori incandescente – ale unui american de origine română, cu ocazia investirii lui Obama. Ale unui american de origine română care se află, încă, între două lumi (cea de „acasă” și cea din „noua casă”), trăiri de un seducător tragism, dar nu lipsit de speranță. În care luciditatea strunește sentimentele accentuându-le, purtând amprenta unei nedisimulate autenticități.
Îmi cer scuze pentru lipsa diacriticelor. Am vrut să redau textul cât mai rapid pentru a nu rata momentul care l-a prilejuit.
Virtualia devine subiect fierbinte în fiecare început de iarnă și ne pune pe drumuri ca la un fel de Mecca a poeților virtualiști și ne...într-un pelerinaj la finele căruia poezia are doar de cîștigat. devine nu invizibilă ci invincible to everyone. mă bucur întrucît Alina Manole ține sus spiritul acestei instituții ieșene și cu un farmec inconfundabil măiastru duce sărbătoarea mereu la bun sfîrșit. anul acesta evenimentul s-a desfășurat într-un anticariat pentru că rimează cu poezia nouă...:) D-l Grumăzescu e o gazdă minunată, un bonom hîtru și pus pe glume. lume multă și totuși lipsesc destui din obișnuiții evenimentului. atmosfera e cozy, caldă și plăcută, prăjiturile, sucul și șampania la locul lor. spre deosebire de anii trecuți parcă mai sobră și mai altfel.
Comentarii aleatorii