De curând a apărut numărul patru al revistei "Algoritm Literar". Aşa cum şi-a propus încă de la apariţie, revista promovează tineri scriitori, dar oferă un spaţiu publicistic generos şi unor scriitori consacraţi, din ţară şi diaspora. Eugen Simion este prezent cu un articol critic despre scriitorul Georges Simenon, iar în editorial Silviu Guga încearcă să elucideze problematica notorietăţii unui scriitor, evocând o vreme în care l-a cunoscut pe scriitorul Romul Munteanu, care s-a născut într-o familie modestă din Călanul Mic.
Virtualia este ceva ciudat, ceva ce are o viață a ei aparte. Evident, i-am putea reproșa Alinei Manole și bunele și mai puțin reușitele Virtualiei dar întotdeauna am avut senzația că nu ar fi neaparat tot adevărul. Adevărul este însă că ceva scapă mereu percepției. De parcă Virtualia ar avea o viață a ei aparte. Astfel că probabil Virtualia nu există pentru că există Alina. Poate că Alina există din cauza Virtualiei. Și de aici acest ceva ciudat despre Virtualia.
Estetica, ca disciplină filosofică specifică, deși preocupări în domeniu există din antichitate, s-a constituit în sec. 18, când A. G. Baumgarten îi dă denumirea pe care o cunoaștem astăzi în lucrarea intitulată „Aesthetica“ (1750), pe care o definește drept „știința cunoașterii senzoriale“, făcând totodată distincția clară între logică și estetică. Întrucât estetica studiază esența, legitățile, categoriile și structura acelei atitudini umane față de realitate, caracterizată prin reflectarea, contemplarea, valorizarea și făurirea unor trăsături specifice ale obiectelor și proceselor din natură, societate și conștiință sau ale creațiilor omenești (artistice), ne propunem aici să inserăm câteva „judecăți“ regăsite în ultimul aspect de studiu al acestei discipline: creația artistică.
„ Dacă s-ar strădui, pisica mea ar picta mai bine !” . Vocea îi aparţine unui individ mic de statură, slăbuţ, îmbrăcat într-un costum negru, în care pare că înoată. Este Gabriel Bacovia. Briel, cum a fost alintat de părinţii săi, George şi Agatha Bacovia. Privesc din nou tabloul. Nu zic nimic.
Afară Sibiul începuse să fulguiască din nou, când Atriumul îşi pregătea dialogul de seară. Invitaţii lunii februarie erau scriitorul Silviu Guga şi artistul plastic Niu Herişanu. Pe mese aşteptau deja câteva lucrări de sculptură ale celui din urmă, pregătind atmosfera.
Comentarii aleatorii