Aranca, "cel mai perfect" ramane "cel mai perfect" (pus in mod comnstient). In poezie - era sa zic "uneori" - de fapt, de cele mai multe ori, sintaxa, semantica si pragmatica triunghiului semiotic sunt - ca sa zic asa - "siluite" (voit) in avantajul sugestivitatii (unii spun ca astea ar fi "licente poetice"). Cum tot asa, in pictura, de exemplu, perspectiva e, uneori, "intoarsa" - vezi icoanele ortodoxe in stil bizantin (iar in "pictura naiva" ea lipseste cu desavarsire). In arta, in general, singura "logica" care primeaza este cea a "sugestiei" obtinute prin diverse mijloace. Teoria, ca teoria, practica ne mananca. Iar daca in incercarea mea (poetica), pe marginea careia discutam, "sugestia" schioapata, pe ici, pe colo sau lipseste cu desavarsire, asta e cu totul altceva. Multumesc pentru citire. Gorun