Înotam oarecând insistent odată cu trecerea timpului.
Transpiram între stele și lângă picioarele meselor.
Sub tălpile mele se adăposteau plopi bătrâni
gudurându-și slugarnic lângă tulpină umbra.

Înotam intens ca o cascadă și mă aruncam în aer.
Petale de flori în buchete îmi creșteau continuu.
În raze drepte mă izbeam de fruntea ta și ricoșam
ca dintr-un glob de rouă cristalin pretutindeni.

Înota timpul meu în pletele tale și ne cădeau frunze.
Se exfoliau de pe tâmple, de pe buze, din ochi și obraji.
Veneau stoluri de păsări și muze de niciunde hohotind
cu trâmbițe, cu fluturi, cu melci goi târând cerul.

Înotam sub culoarea mov ca într-un somn perpetuu.
Purtam mii de coaste aduse peste suflet ca o platoșă.
Mi-am construit și valuri de pământ să mai pot
pluti sub pleoapa ochiului tău care strivea căzând.