Anul 2007 a relevat un eveniment editorial inedit, mai puțin mediatizat, așteptat de autor și prieteni.
„În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels a apărut la editura „Rishon le Zion”, ilustrația copertei aparținând artistei Miriam Gamburd, profesor la Academia de Artă din Tel-Aviv, iar grafica lui Michael Horovitz.
De o factură conceptuală, volumul „În vizită la Ussais” este structurat în patru segmente: I. „Ultimul text la Kyoto”, II. „Teatru Scurt”, III. „Ambrozia Dialogului Decadent (Discuții cu Tibick Indrikova)” și IV. „În vizită la Ussais” ceea ce dă și titlul în final cărții.

I. Ultimul text din Kyoto
Adrian Graunfels se autoexilează într-un alt univers necunoscut celorlalți - „insula de hîrtie anagama”, acolo unde arderile ceramicii sufletului ating cote maxime.
Definită de o altă manieră, evadarea este diaporama propriilor gânduri, spațiile virtuale se reconstruiesc de fiecare dată, translează prin noi, își caută ecourile, la nesfârșit „peste apusul iernii noastre”:

„urmăresc cum stai nemișcată
în luciul chimonoului albastru,
cu ochiul migdalat peste paravanul de orez
privind luptele sumo epuizante,
risipa evantaiului de sare.”
(Casa de gheișe Ozuma)

Sunt gesturi discret fragmentate, de cele mai multe ori remodelate liric în alte colțuri de lumi, acolo unde intensitatea timpului are gustul frivol al tinereții și unde memoria nu redescoperă semne de trecere inevitabile „dormeam amândoi cu ciorapii încordați la culme”(Odessa) și în care totul, nu numai dorurile, nu sunt „imposibil de rumegat” sau de acceptat în supradimensionarea lor coșmarescă.

„În vremuri de război
întregul pare ireal
lutul desfidă spațiul ciuruit de flăcări
cauți grădina Zen în care să mă poți ascunde
în contemplare” (Mâinile Margăi)

Nostalgia devine brusc nevralgia lucrurilor, mediului înconjurător, atât de efemer precum cărțile galbene kioshe într-un spațiu atrofiat unde

„lumea devenise o spinare de cal onest,
cârtițe mici le aduceau stridii învelite în alge catifelate”
(Aristo gol pușcă)

întregul nu mai are consonanțele cunoscute, se dislocă din interioarele noastre capitonate cu neliniști

„din nou, război, lipsește apa dură
în coș tăcute flori și-un măr ucis de-o bombă”
(Poem interbelic cu Luck)

Muzica nu este un simplu refugiu, devine un delict în care se îmbracă un război al altora
„ascultai muzica ce venea de departe, din bucătăria afumată, plină de soldați grosolani povestind aceleași/ bătălii, mustind din cicatrici purulente, repetând numele/ femeilor violate, treceai mândră ca ai murit atât/de tânără, nebăgată în seamă, atât de repede uitată, absolvită/de dizgrația bătrâneții” (Pavană pentru o infantă moartă)
în care suntem martori nedoriți ai inevitabilului cotidian.

II. „Teatru Scurt”

În acest grupaj de texte, este de menționat existența bizară a unui topic nou, de această dată cu nuanțe filosofice, hermeneutice, destinate unui spațiu restrâns, sufocant, din care Adrian Graunfels nu se eliberează în profunzime cum s-ar crede.
Latura absurdului este excesiv de nuanțată și influențează cadrul existențial deja angajat, tributar unui destin implacabil:

„o să biciuesc popoarele să îmi zgârâie creierii
și Che, soțul meu din alte timpuri
încercând să îți explice, călare pe soclul său din santa clara,
că nu suntem comuniști
și tu învingând timpul la o partidă de șah,
ținând un kalashnikov între genunchi,
îndreptat înspre gură, gata să mori
fără să fi strigat vreodată:

viva la patria
viva la muerte
viva la vida!”
(Viva la Vida, Realul devenit Virtual)

Scena lumii îl afectează pe autor, viața se definește ca o metamorfoză inerentă cu accente maladive, uzată de metoda interpretărilor spirituale:

„Mi-a crescut ochiul cât să îmi încapi înăuntru.
Chemarea muezinului, au scos oasele și moaștele, te aștept
pe aceeași treaptă a moscheii, lustruită vertical, mistralul...”
(Fotografie cu profet)

III. „Ambrozia Dialogului Decadent (Discuții cu Tibick Indrikova)”

În contrast cu celelalte creații aici regăsim o serie de colaje literare, improvizații simple, recurente, ce își păstrează o notă de spleen universalm veritabil, în care nu mai există o accepție specifică unui anumit interval de sentiment

„ochiul tău concav ține ploaia
îmi lipesc mâna de geam
și trece chipul meu pe rând ochi buze frunte bărbie
ca-un-fel-de spectru albinos dintr-un suicid kabuki
pupila se întoarce după mine
de la dreapta spre stânga
până intră înăuntru” (Suicid Kabuki-Tibick)

Dialogul poate fi oricând virtual cu partenerul din fața oglinzii, straniu un ecou difuz, fără corespondenți reali. Se dezvoltă astfel arborescent un clasament al preferințelor nemărturisite, enclava refulărilor zilnice, asimetrice de cele mai multe ori.

„Stau blocat în fața ta
înțepenit de o timiditate expresă
ca un fel de călătorie în jurul vieții mele
un periplu rotund, oval perfect, oval asimptotic” (**** - Adrian)

Colajele sunt interesante prin reverberațiile lor spirituale, și mai ales exercitarea unor forțe consimțite de a dobândi un anumit drept derivat din acestea : de a visa.

„eu sunt interpreta de vise vorbind în locul tău în public
în gura prietenilor
vorbind viermilor mai ales viermilor
cu ce îi îmbunăm azi?” (Pastorale – Tibick)

IV. „În vizită la Ussais”

Ultimul grupaj are un caracter introspectiv, autorul încercând să confere spațiului său intim o nouă dimensiune existențială de acceptare a lumii exterioare unde selecția evenimentelor rămâne aleatorie și nu neapărat ostilă.

„câtă frumusețe e în grădina mea...zise Ussais
și goni fluturii ce se roteau în jurul burții.
Alese unul care îi semăna leit și îl băgă în gură.
Rămase extatic cu o aripă lipită de buza inferioară
până se stinse și ultima zbatere.” (În vizită la Ussais. Ussais)

Vizita deja anunțată la Ussais absoarbe însingurarea treptată, devoalată unui om obișnuit, dar

„atât de tulbure că nu mai
pot respira, nu mai pot dormi, nici măcar regurgita boabele de
lumină cu care mă hrănești prin fontanela de om sucit ce sunt fără de tine...”
(Flori de Gunamar, Galiei)

Adrian Graunfels își numără încet vizitele la Ussais, căutând vibrații ospitaliere în muzeul cuvintelor, literatura, în care mizează cu propria sa creație anagama din Insula de hârtie.
Volumul „În vizită la Ussais” are toate șansele unei croaziere perfecte în jurul sufletului nostru.