Să-mi cânte

imaginea utilizatorului adnas

De cântă
să-mi cânte,
noroc...
din cobză, de dor și de jale.
vreau verde,
pe veci,
într-un loc,
din augustul ploillor tale.

Ce oase?
ce turme?
lucernă,
pe coapse îmi crește agale.
un braț îți aștern
ca o pernă,
o clipă
mă-mpinge la vale.

Doar moartea
îmi cântă, eternă.
sărut
și privesc,
mai departe
se lasă drapele
în bernă,
iubiri, tot mai multe-s
pe moarte.

Azi imnuri
se scriu
fără nume
se leagă volume de carte.
un braț îți întind
peste lume
dar clipa,
din nou
ne desparte.

Comentarii

un poem armonic, care curge firesc. retin strofa a doua!

Bine ai venit pe Hermeneia, Sanda, și mult succes. o poezie frumoasă, doar ultima strofa mi se pare ceva mai ruptă de întreg. P.S.:o să te rog să arunci o privire peste Regulamentul acela, dacă n-ai făcut-o deja.

sanda, nu i asa ca e politicos si frumos sa multumesti celor te citesc si rup din timpul lor pentru a-ti lasa semn sub textele tale? te rog sa ma ierti pentru interventie fireste, tu stii mai bine ce trebuie sa faci si ce nu

Elena, multumesc de citire! Adriana, multumesc, bine v-am gasit! poezia nu este in forma ei finala, voi reveni asupra ei. p.s. am citit Regulamentul - daca-i ceva, care imi scapa, te rog sa-si spui. Francisc, ai dreptate, nu am ce sa-ti iert. multumesc de atentionare.